1852 – Moare Carl Friedrich W. Mayer, creatorul “Grădinei publice a Cișmigiului” din București
Anii ’30…
“Puține lucruri poți afla astăzi despre unul dintre cei mai importanți arhitecți peisagiști ai României. Îmi pare greu de explicat cum a căzut în uitare omul căruia îi datorăm două dintre atracțiile Bucureștiului: parcul Cișmigiu și șoseaua Kiseleff. Carl Friedrich W. Mayer s-a născut pe 3 iulie 1917 la Ostdorf, aflat la acea vreme în componența Marelui Ducat Meklemburg-Schwerin. Știm despre el că ajunsese încă din tinerețe renumit pentru soluțiile sale ingenioase astfel încât, atunci când domnitorul Gheorghe Bibescu i-a solicitat agentului său de la Viena să-i recomande un meșter grădinar priceput, i s-a sugerat chiar din partea directorului grădinilor imperiale, baronul Hegal, să-l aleagă pe Meyer.
Meyer avea 26 de ani când sosește la București însoțit de ajutorul său, Franz Harer. La 22 decembrie 1843, cei doi semnau contractul prin care se angajau să dea Bucureștiului o grădină cum nu se mai văzuse pe la noi. În planul de amenajare și memoriu explicativ arhitectul vienez propunea plantarea a 2.000 de tei așezați pe patru rânduri de-a lungul drumului. Sigur însă că sarcina lor a fost mult mai complicată decât poate părea la prima vedere, întregului teren sălbatic și plin de hârtoape trebuind să i se dea o formă.
Meyer este cel care a gândit Cișmigiul, dar și alte grădini din jurul Bucureștiului, printre care și grădina Măgurele. Și poate că ar fi apucat să facă și alte lucruri minunate pentru țara noastră, dacă n-ar fi fost răpus, la 35 de ani, de tifos, atât el cât și sora sa, Doris, în vârstă de numai 17 ani. A fost înmormântat în cimitirul evanghelic din București.” (sursa, aici)
Am mai găsit ceva interesant despre Cișmigiul anilor ’30…
“În anii ’30, bucureștenii ocoleau duminica Cișmigiul, deși oferta ce li se punea înainte nu era prea variată: un film la cinematograf ori primirea unei vizite lungi și plictisitoare. Duminica, Cișmigiul era plin ochi cu oameni care aveau doar jumătate de zi liberă.
Această atmosferă este portretizată de Henri Stahl ca fiind „paradisul servitorimii” sau „Locul unde Marițele, Paraschivele, Anicele și Terejile își dau întâlnirile cu Nicolaii, Iștvanii și Ianoșii, unde-și descarcă sufletul plin de ura stăpânilor, își arată rochiile, panglicele, mărgelele.”
Praful se ridica de pe aleile grădinii ca într-un târg plin de lume, iar debarcaderul era locul unde se perinda cea mai pestriță lume: servitoare, guvernante, muncitori și calfe. Debarcaderul era locul de atracție, pentru că la debarcader își puteau arăta domnii mărinimia, gentilețea și iubirea pentru femeia de lângă ei.
„Se preumblă cu toții în grupuri zgomotoase, ținându-se de mână. Iată și câțiva ostași spătoși, din escortă. Trec cuminți, aliniați ca în front; au pe umeri galoane nouțe și în buzunarul de sus al vestonului biletul de voie împăturit cu grijă. După ce au ocolit de câteva ori grădina se opresc lângă fotograful ambulant, care asemeni debarcaderului polarizează atenția acestei mulțimi, mai mult de curioși decât de amatori. Alături, pe o bancă, un pictor și-a improvizat atelierul, unde pentru un supliment de preț fotografia la minut este desăvârșită în culori naturale.” ” (sursa, aici)
***
1969 – Deschiderea Festivalului Woodstock. Intitulat „Trei zile de pace și muzică” s-a ţinut pe terenul unui fermier, în statul New York, între 15 şi 18 august 1969.
Au cântat cei mai cunoscuţi artişti ai vremii, susţinând în total 32 de recitaluri live în faţa a jumătate de milion de oameni.
Legat de acest fabulos festival, atunci s-au cunoscut Judy şi Jerry Griffin.
“Cei doi formează un cuplu de 50 de ani, mai exact din momentul 15 august 1969, când cei doi au participat la prima ediţie a festivalului Woodstock. În tot acest timp, ei le-au tot povestit apropiaţilor de contextul magic care i-a adus împreună, fără a putea însă pigmenta istorisirea cu imagini. Pentru că, deşi amândoi au avut aparate foto, nu au reuşit să facă niciun instantaneu în timpul festivalului. Până când, 50 de ani mai târziu, a apărut și dovada că așa și acolo s-au cunoscut. Povestea lor, aici.”
***
1992 – Moare actriţa și interpreta de muzică ușoară și folk Anda (Miranda) Călugăreanu (1946 – 1992). A colaborat cu Cenaculul Flacăra şi a format împreună cu Dan Tufaru (primul soţ) şi Florian Pittiş un trio muzical, în regia lui Alexandru Bocăneţ, vedeta emisiunilor de divertisment ale televiziunii române.
Citește și „Lumea părea mult mai frumoasă alături de Anda.“
La fel de memorabile sunt şi cupletele realizate alături de Toma Caragiu.
***
2009 – Moare Florin Bogardo (1942 – 2009), compozitor și interpret român de muzică ușoară. Printre cele mai cunoscute compoziţii se numără „Să nu uităm să iubim trandafirii” (1968) și „Ani de liceu” (1986). Începând din 1976, scrie şi muzică de film.
***
Pe 15 august în România se sărbătoreşte Ziua Marinei Române, Ziua Artileriei Antiaeriene și a Rachetiștilor. De asemenea, creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc Sfânta Maria – Adormirea Maicii Domnului.
Citiţi şi
10 posibile explicații pentru lipsa lui Leonard Cohen de la Woodstock
Maria, cea mai îndrăgită divinitate feminină a Panteonului românesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
