Se răsucește pe tocul pătrat (niciodată nu i-au plăcut stiletto și s-a înarmat, și de asta dată cu mult curaj: va fi o proscrisă. Dar, la naiba, când fusese, ea la modă, cool, și alte prostii de-astea?!) al pantofilor ei catifelați, roșu-aprins, clasici.
Da, încă o ușa închisă, de fapt, trântită brutal în față de soarta ei, capricioasă până la cruzime… Încă o grămadă uriașă de cenușă, din măruntaiele sale, pe care va trebui să se cațere, singură, ca să renască, într-un exasperant, epuizant, nesfârșit ciclu de existență…
Se va urca și de astă dată, își va pune rujul roșu și pantofii ăia preferați, și va dansa chiar, un zbenguit aproape isteric, de sfidare, de răzvrătire, până la sânge și va amesteca în praful cenușii aroma parfumului ei franțuzesc, fiindcă, se pare, mai are încă multe opriri de făcut pe la porțile Iadului…
Pornește pe străzi cu mințile rătăcite, aiurea, izbindu-se de trecători grăbiți și apatici; trebuie să umble, mult, oriunde, căci între pereții locuinței simte că se sufocă, o strivesc liniștea camerelor și ticăitul mecanic al ceasului.
S-a certat groaznic și cu nefericitul ăla, încă o victimă nevinovată a destinului ei mizerabil, vrusese mult să-l ferească, să fugă de el, dar nu reușise… acum trebuie să mai adauge încă o cărămidă la sacul ăla de vinovăție pe care îl poartă în spate, de parcă și-a înlocuit chiar propria piele cu remușcările.
Ah, de ce nu e viața asta generoasă și cu ea, măcar o dată, Universule?! Se macină sub povara timpului, care îi roade zilnic liniștea, visurile, speranțele. Se topește sub dogoarea pasiunii care o mistuie din interior, se sufocă în umbra lui, în casa lui, în viața lui…
Guest post by Medeea
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
