Să spunem că numele meu este Adriana și numele lui este Daniel. În urmă cu 6 ani, părinții mei au plecat în Franța împreună cu fratele meu, care atunci era de 4 ani, iar eu am rămas în țară cu sora mai mică.
După mai multe conversații telefonice cu mama mea, care îmi povestea mereu de el și de cât de bine ne-am potrivi, am acceptat să merg acolo și să las tot ce cunoșteam. Odată ajunsă în Franţa, pe lângă faptul că locul era deosebit de frumos, mai avea ceva ce îmi lipsea în acel moment și am găsit acolo: liniștea! Era o casă mare cu curte și multă iarbă, de unde nici mașinile nu se auzeau. În casă erau două apartamente, unul în care stăteam noi și cel în care stăteau băieții care erau aproape.
Într-o zi am ales să mă joc cu fratele meu afară, în piscina lui și, neștiind că vor ajunge așa devreme, eram îmbrăcată doar în chiloți și sutien. Chiar atunci a apărut el! Primul lucru pe care l-am spus a fost că nu mă interesează persoana lui, că e arogant și sigur nu voi ajunge să am ceva cu el! Asta se întâmpla când judecam un om după cum arată, dar zilele au demonstrat că nu gândeam deloc! Am început să vorbim des și despre orice, iar fără să îmi dau seama a intrat în sufletul meu și am ajuns să facem dragoste. A fost ceva magic!
Din cauza unor probleme a trebuit să se mute la noi. Am ajuns să locuim împreună și nici că a fost greu, parca ne știam de-o viață, așa era! Ne iubeam mult și nu am ratat o secundă fără să ne sărutăm sau să ne luăm în brațe, iar cât am rămas acolo, vreme de câteva luni, a fost perfect totul. Însă, când ne-am întors în țară, am început să stăm la părinții lui. La început a fost bine, până când mama lui a început să vorbească mult prea urât pentru a fi reprodus, dar de dragul lui am răbdat și am acceptat orice. Într-o zi, la ultima ceartă, el nu a mai rezistat să mă vadă plângând și a considerat că trebuie să mă duc înapoi la ai mei. Exact asta am și făcut, doar că odată întoarsă acasă au început să apară alte probleme.
Citiţi şi Dă-l dracului, că doar nu s-a prădat lumea de bărbaţi!
A devenit extrem de gelos fără a avea un motiv real, iar eu am dat explicații până am obosit. Eram mereu nervoasă, urlam din orice și nimic nu mă mai făcea fericită. Am ajuns să ne despărțim, iar el a venit după mine să ne împăcăm, dar eu nu am cedat. Apoi, au urmat multe luni în care a încercat tot ce se putea, dar era prea târziu. Am încetat să mai vorbim și, culmea, s-a apropiat treptat de prietena mea cea mai bună, care știa totul despre mine și cât de mult îl iubeam.
Nu m-am despărțit de el pentru că nu îl mai iubeam, am făcut-o sperând că se va schimba, dar schimbarea reală nu a apărut niciodată. De ce nu am acceptat să ne împăcăm? Pentru că nu am simțit că își dorea să se schimbe.
Astăzi, el este căsătorit cu prietena mea cea mai bună și eu trăiesc cu regretele unei relații ce ar fi putut fi.
Guest post by Pisi Mic
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
