Am puţine amintiri frumoase din copilărie. Mai toate alb-negru sau sepia. Între ele, puternică, vie, color, culoarea buzelor mamei. Şi a saboţilor ei cu toc înalt şi talpă de lemn. Roşii.
Pe vremea aia, mama era de vîrsta mea acum. Tata era plecat la muncă în Irak, pe valută, iar noi trei, eu, mama şi sor-mea, eram singure. Era o vreme bună pentru noi. Pentru mine. Doar noi, fetele.
Mama avea jeansi clasici, cumpăraţi din shop cu dolari, care o făceau înaltă şi suplă. Îi îmbrăca şi îşi punea saboţii înalţi, roşii, iar eu mă topeam după ea. Pleca în fiecare dimineaţă la şcoală aranjată aşa; este învăţătoare, se apropie de pensie acum. Avea un ritual, în oglinda de la baie, pe care îl urmăream cu sufletul la gură. Îşi desena cu creionul sprîncenele subţiri, pensate, apoi îşi contura ochii. Se pieptăna. La sfîrşit de tot, îşi ruja buzele cu tubuleţul acela roşu care exercita asupra mea o fascinaţie absolută. Abia după ce se dădea cu ruj şi buzele ei mari, pline, mi se părea frumoasă.
… cu rujul Freida (Pinto) din colecția exlusivistă Pure Red de la L’Oréal Paris
În zilele în care nu avea buzele roşii, nu îmi plăcea de ea. De ce ai buzele şterse?, o întrebam. Nu eşti frumoasă! Dă-te cu ruj!
Cînd am crescut destul cît să pot umbla cu saboţii ei mari în picioarele mele mici fără să-mi rup gîtul, mă jucam de-a mama cînd era ea plecată. La saboţi asortam o eşarfă pe post de rochie şi apoi mă cocoţam pe un taburet pînă la dulăpiorul unde era ascunsă comoara. Ţineam în mînuţe tubul, roteam să iasă rujul, îmi ţuguiam buzele în oglindă şi mîzgăleam zdravăn. Nu conta că dădeam pe lîngă, că jumătate de faţă era mînjită cu ruj roşu, eram teribil de încîntată de ispravă şi de cît de femeie arătam. Apoi mă plimbam ţanţoşă pe hol, cu o poşetă de braţ.
Încă de atunci, am rămas cu convingerea asta, că rujul roşu te face mai femeie. Între timp, am învăţat că, folosit cum şi cînd trebuie, poate fi armă letală. Niciodată nu mi-a lipsit un ruj roşu din arsenal. Îndată ce-l întind pe buze mă simt gata să răstorn lumea cu fundul în sus.
Pe Petronela o găsiți cu totul aici.
N.red. Acest articol deschide seria de șapte povești ale unor femei obișnuite, din cele pe care le-ați întâlnit deja, șapte femei frumoase care găsesc și timpul ca să arate… simply gorgeous! 🙂 A doua poveste, aici. A treia, aici. A patra, aici. A cincea, aici. A șasea, aici. A șaptea, aici.
Citiţi şi
Momentul băieților în fața oglinzii din baie
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
