Rujul, chiloții și sacoșa

22 November 2013

Cu întârziere, m-am hotărât să scriu despre tema ”Catchy”: “ce cărăm cu noi peste tot?” Recunosc, nu sunt fan al “impuselor” și n-am avut niciodată curiozități cu privire la conținutul genților altora. Duduile dornice să-și mediatizeze măruntaiele poșetuţelor mă amuză teribil. Cât de năroadă trebuie să fii să-ți cauți personalitatea prin buzunărașe, fie ele și de Vuitton?

Obiectele “indispensabile” mi se par relevante numai când caracterizează o epocă. Mă interesează numitorul comun, nu elementul particular. Pentru generația bunicii mele, o doamnă nu putea pleca de-acasă fără mănuși în mână (da, și vara!) şi fără ruj și pudră în portfard. Femei care trecuseră prin vremuri foarte nesigure, dezvoltaseră o adevărată obsesie pentru neprevăzut: “Nu știi niciodată ce se poate întâmpla! Doamne ferește, ți se face rău pe stradă, dă o mașină peste tine… Și ajungi la spital.” Am auzit de sute de ori această pledoarie pentru… desuuri impecabile. “Să nu-ți fie rușine dacă trebuie să te dezbraci!”

Generația mamei mele a rămas cu altă obsesie, făurită în penuria cronică a anilor ‘80: sacoșa. Nimeni nu pleca de-acasă fără să aibă măcar o pungă de plastic frumos împăturită în poșetă. Fiindcă nu puteai ști niciodată ce coadă îți răsare în cale. “Must have” al oricărei ținute, sacoșa era evaluată și după criterii estetice. Cochetele încercau să o asorteze cu hainele. Dacă era “de la shop”, inscripționată cu Marlboro sau Kent, devenea un accesoriu elegant, păstrat cu grijă. Nu cărai cartofi în așa ceva. Două decenii de capitalism consumerist nu au reușit să o convingă pe mama că pungile pot fi obiecte de unică folosință. Cum să le arunci dacă sunt curate? Oricâte ai avea deja Nu se știe când îți trebuie! Vă sună cunoscut?

Citiți și Ele nu ar fi făcut asta în ruptul capului

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despre farmecul burghez al discreției

Jurnal de Arizona: Dragă mamă

Jurnal de Arizona: Draga mea Menopauză

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Lola / 13 March 2017 22:25

    N-as fi crezut ca o sacosa poate fi motiv de debate!

    Reply
  2. julie / 15 March 2015 23:52

    Teoria pungii de plastic sau cum sa sari de la chiftele la izmene… Bine, soro, m-ai convins, trec la plasa de rafie sau ma duc sa-mi fac una dintr-un sac – musai trecut prin cel putin o reciclare – numai nu ne mai omori cu ecologia. Nu asta seara, pliiiiiiz. Maine e luni, afara ploua, azi e aproape maine si iar o sa dorm putin si cand sa ma bucur si eu de articolasul asta frumos ca o bijuterie pe rever, m-ai pocnit cu sacosa-n moalele capului. Vina mea ca mai citesc si comentariile….
    In rest, vreau sa vin cu o completare. Femeia anilor 2000 nu pleaca de acasa fara telefonul mobil si/sau tableta. De chiloti, nu pare sa mai aiba nevoie – am vazut eu ca nu se mai prea poarta…

    Reply
  3. Ana Maria Constantin / 22 November 2013 15:06

    Miruna, trebuie sa-ti spun ca sunt de acord cu mama ta (transmite-i felicitarile mele) care cara peste tot o sacosica in geanta si o sa fac si o mica pledoarie pentru asta. In primul rand ideea ca o sacosa de plastic este de unica folosinta este din punctul meu de vedere gresita. Cred de aseenea ca trebuie sa privim lucrurile altfel. Da, este de unica folosinta doar daca este deteriorata si nu mai poate fi folosita pentru scopul pentru care a fost proiectata. Caz in care ajunge la reciclare. Dar o sacosa trebuie sa fie folosita pana ajunge la punctul acesta, obligatoriu. Pentru ca in caz contrar nu facem decat sa ne comportam ca acea masa consumerista in care se straduiesc corporatiile sa ne transforme, o masa care cheltuie la nesfarsit fara sa ia in calcul resursele de care dispunem. Ca resursele sunt limitate, nu e o noutate, insa ni se pare ca trebuie sa le protejeze altii, nu noi. In ritmul acesta nu se stie unde o sa ajungem…probabil o sa avem nevoie sa ne mutam pe alte planete. Si aici ajung la ideea des-cresterii, pe care fara sa fiu neaparat o adepta, o consider o alternativa valabila la consumul exacerbat al acestor vremuri.Des-crestere inseamna crestere prin intermediul calitatii dar asta e alta dezbatere. Des-crestere inseamna sa refuzi o sacosa noua la magazin oferita gratis (vorba vine, ca doar pretul ei se reflecta in pretul total al produselor pe care le cumperi) si sa vii cu sacosa ta de acasa, de plastic, de iuta, de panza… de care vrei. Adica exact ce face mama ta. Bineinteles ea are alta motivatie, dar finalitatea este aceeasi. Toate bune!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro