Dă-ne Doamne puterea să rezistăm ispitei răului din noi.
Ajută-ne, nu pentru bine, că binele ne stă în putere să-l facem, ci pentru slăbiciunile firii nostre.
Stinge-ne mânia în fața celor care ne umilesc, nu ne lăsa să răspundem la rău cu rău.
Nu ne lăsa să fim la fel de cinici ca cei care nu cred în oameni.
Ia-ne vorba din gură, când vrem să răspundem ipocriziei și calomniei prin cuvinte urâte.
Eliberează-ne, Doamne, de vanitatea celui care vrea să aibă ultimul cuvânt.
Dă-ne înțelepciunea tăcerii.
Și ne iartă greșelile noastre, precum și noi, Doamne, ne străduim din răsputeri, să iertăm greșiților noștri.
Întoarce, Doamne, ura din noi în iubire!
Salvează, Doamne, sufletele noastre de la intoleranță și vrajbă.
Liniștește, Doamne, furtuna din noi și luminează-ne Calea!
(N. red) Povestea Concertului de la Aranjuez
Joaquín Rodrigo, aproape orb, a întâlnit-o la Paris pe pianista turcă Victoria Kamhi, cu care s-a căsătorit în 1933 în orașul spaniol Aranjuez. Luna de miere și-au petrecut-o în lungi plimbări prin “Grădinile regale” din Aranjuez. Amintirea acestor plimbări se va reflecta în 1939 în acordurile piesei “Concierto de Aranjuez”.
În iulie 1936, a izbucnit războiul civil spaniol, iar Joaquin și Victoria se refugiază în Germania și încep să predea muzica și spaniola în institutul pentru orbi din Freiburg. Compozitorul primește în acești ani mai multe premii la concursuri naționale sau internaționale. În 1938, familia Rodrigo se reîntoarce în Spania. În același an, în timpul unei călătorii spre Paris, Joaquin Rodrigo îl cunoaște pe chitaristul Regino Sáinz de la Maza și acceptă cu mare entuziasm să compună un concert pentru chitară. Această lucrare va fi “Concierto de Aranjuez”, compusă în anul 1939, într-o perioadă în care compozitorul trăia o mare tragedie personală: pierderea primei sarcini a soției sale și starea foarte precară a sănătății Victoriei după nașterea copilului mort.
Îndurerat, Rodrigo a pus pe note în partea a II-a a concertului (Adagio) ceea ce simțea. În primele minute ale Adagio-ului, Rodrigo poartă un dialog cu Dumnezeu despre sensul pierderii copilului, apoi urmează o revoltă de circa un minut împotriva soartei, pentru ca în final, în ultimele minute, să se împace cu destinul, luându-și rămas bun de la sufletul copilului iubit și pierdut. Acordurile suave ale acestor ultime minute simbolizează despărțirea definitivă de sufletul propriului copil, suflet care se înalță tot mai mult spre sferele cerești, îndepărtându-se tot mai mult de părinții rămași pe pământ, pierind apoi în ultimele secunde în veșnicia lumii de apoi.
În ianuarie 1941, se va naște cel de al doilea copil al lor, Cecilia. Căsătorită cu violonistul Agustín León Ara, va avea două fetițe, Cecilita și Patricia, nepoatele bunicilor Victoria și Joaquín Rodrigo.
Ca o recunoaștere a întregii sale remarcabile biografii muzicale, lui Joaquín Rodrigo i s-a acordat în anul 1991, de către regele Juan Carlos I al Spaniei, titlul nobiliar onorific de „Marchiz al Grădinilor din Aranjuez”. Victoria, soția sa, moare la 21 iulie 1997, iar Joaquín Rodrigo o urmează doi ani mai târziu, pe 6 iulie 1999. Se stinge în locuința din Madrid, înconjurat de familie. Rămășițele lor pământești au fost îngropate împreună în panteonul familial din cimitirul din Aranjuez.
Citiţi şi
10 greșeli pe care nu le mai facem în pat după o anumită vârstă
Aratul terenului cu motocultorul – ce greșeli să eviți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
