“Se plimbaseră mult, după ce plecaseră de la Luvru. O întrebase care e strada ei preferată din Paris şi ea spusese Rue du Dragon. Merserseră într-acolo. Mai mult vorbise ea.
De spre sora ei, pentru care lua notiţe în agenda mov, despre Toni Morrison, despre studiile ei intermitente de psihologie, despre francezi, despre copilăria în Portugalia, într-o casă imensă, cu o grădină plină de leandri, despre familia lor uşor excentrică (sunt doisprezece ani diferenţă între mine şi ea, ştii), despre el (şi tu, altceva în afară de cercuri?). Lui Marc îi era greu să ţină pasul. Prea multe informaţii. Stau prea mult între hârţoage, îşi spusese. Se simţea dator să scoată ceva din arhiva lui proprie la înaintare, fără să se simtă, însă, la înălţimea unei asemenea probe de exhibiţionism. „Eşti neamţ?“ făcuse ea, la un moment dat. „Nu, de ce, am accent?“ întrebase el ca trezit din amorţeală. Luna râsese şi-şi dăduse ochii peste cap. „Nu neapărat… eşti doar puţin ţeapăn.“ „Român. Am o bursă aici.“ „A, da? Şi unde locuieşti?“ „Am închiriat o mansardă pe Rue Gustave Geffroy… E… e legat de studiile mele.“ „A, da? Ce e acolo?“ „Un castel.“ Ea tăcuse şi-l privise întrebător. „A locuit acolo o regină care mă interesează.“ „Studiezi regine?“ „Nu.“ Marc zâmbise un pic încurcat. Se opriseră în faţa unei clădiri cu uşi mari de lemn şi mânere de alamă, în spirală. „Uite-l“, spusese fata. „Dragonul.“ „Unde?“ „Chiar deasupra ta.“ Marc ridicase ochii spre silueta întunecată a dragonului care îmbrăţişa, chiar în dreptul unui felinar încă neluminat, balconul din colţul pe care strada îl face cu Rue Grenelle. Limba lui de metal, despicată, îi lucea chiar deasupra creştetului şi Marc se dăduse, instinctiv, înapoi, după care trecuse din doi paşi pe partea cealaltă, să vadă jivina neagră, de metal, în contrast puternic cu peretele alb, ca o nălucă din trecut rătăcită printre magazine de artă şi restaurante zgomotoase. „E frumos. Nu-l ştiam“, spusese el. „Mulţumesc că mi l-ai arătat.“ „Pentru puţin“, murmurase Luna. „Vin des aici. Ce spuneai că studiezi?“ „Ah, scuză-mă. Rămăsesem cu ochii la el… Studiez cabinete de curiozităţi.“ „De ce?“ „Poftim?“ „De ce tocmai cabinete de curiozităţi?“ Trecuse şi ea pe partea lui şi se uita la dragon, parcă mai puţin expansivă ca la începutul plimbării. „Nu ştiu exact de ce, nu m-am gândit niciodată de ce… Probabil pentru că au în ele un fel de disperare… sunt opera unor oameni obsedaţi de misterele lumii, de frumuseţi, de grozăvii, de un ceva neînţeles, căruia încearcă să-i dea coerenţă. Sunt universuri în miniatură. Ipostaze ale necunoscutului. Îmi plac… Sunt suficiente motive?“ râsese el. „Clar, neamţule.“ Râsese şi ea şi Marc se auzise, parcă, din exterior spunând: „Vii pe la mine, bem o cafea?“ Ea se oprise din râs şi lui îi fusese ciudă că lăsase cuvintele să-i scape. „Azi, nu. Nu sunt îmbrăcată pentru o vizită la castel.“ Râseseră din nou, amândoi, nu neapărat spontan, cât în speranţa că vor putea sufoca stânjeneala dintre ei. „Stai, să-ţi fac o poză.“ „Mie?“ „Da, cu dragonul.“ Zâmbise încurcat cât ea îşi agitase telefonul în aer, în căutarea unui unghi bun. „E proastă“, îl anunţase, „dar măcar strada se vede bine. Poate fi curiozitatea ta de azi. Un fel de Azi am întâlnit o fată care mi-a arătat un dragon…“ „Perfect. Trimite-mi-o şi o pun în teza mea.“ „Despre ce e teza?“ Deschisese gura să-i răspundă şi se oprise la jumătate. Nici lui nu-i venea să creadă câte îi povestise deja… „Înţeleg, prea mult pentru o singură după-amiază. Se pare că va trebui să bem cafeaua aia undeva, până la urmă.“ Schimbaseră adrese de mail. „La revedere, neamţule. Te las cu dragonul meu.“ După care dispăruse pe Rue Grenelle, fără altă explicaţie.”
Fragment din romanul NAUTILUS apărut la editura HUMANITAS.
Vă invit la lansare, joi, 11 mai, la librăria Humanitas de la Cișmigiu.
Citiţi şi
Ochii Monei – o carte despre salvarea prin artă
Llosa, ecranele, moartea culturii
Anihilare de Michel Houellebecq a ajuns în librării
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
