Povestea de business a Rucsandrei s-a spus de multe ori de cinci ani încoace. Eu n-am de gând să fac asta decât telegrafic, pentru cei care încă nu o ştiu. Este o femeie cu şcoală multă şi grea, cu o afacere mai specială, de tipul work-pleasure-money, pe care o cheamă Ivatherm. Produce singurele dermocosmetice româneşti cu apă termală de Herculane. O intuiţie bună care s-a dovedit o investiţie bună. Domeniul, o fi dintre cele mai plăcute – frumuseţe şi sănătate, dar competiţia este acerbă. La încrederea femeilor candidează puzderie de firme şi tocmai pentru că au de unde alege, ele vor calitate şi rezultate. Iar Rucsandra cu asta îşi bate capul. Cu folos. Şi încă ceva: ultima, dar nu cea din urmă creaţie este UNA, gama anti-ageing. Reclamă? Aş! Numai ca să înţelegeţi ce căuta în titlu şi legătura cu ceea ce urmează.
De când am stat prima dată de vorbă cu Rucsandra, am simţit, înainte ca multe să fie spuse, că ea are o altfel de poveste. Că este UNA dintre puţinele femei care nu poartă mască şi secrete, care a avut şi bani, şi carieră, dinainte de măritiş, şi când a făcut pasul, nici prea devreme, nici cam târziu, s-a măritat, pur şi simplu, din dragoste. Azi, la 38 de ani, când alte femei, cu sau fără obsesia carierei, mai ţes poate încă scenarii despre prima familie ori se refac după una destrămată, Rucsandra are: un soţ bun, Emil Hurezeanu – bărbat născut cu 17 ani mai devreme pentru a o putea aştepta cum se cuvine (care, atunci când a văzut-o pentru prima oară, s-a îndoit că va ajunge vreodată măcar s-o sărute); doi copii, Toma şi Luca, chiar cu timidul Emil; o viaţă plină şi frumoasă în diversitatea ei. Şi am răsuflat uşurată când am constatat că, în afară de mici mofturi, cum că ar mai trebui îndepărtate nişte invizibile surplusuri de greutate, ori că ar vrea dintr-o dată un păr mai lung, nu există umbre, tristeţi, nostalgii ori nevralgii. Mi-era dor de o DA poveste în marea de NU poveşti, pe care le tot descopăr fără să le caut. Deci, despre o femeie, dragoste, fericire, frumuseţe, vârstă, roluri.
Despre vârstă? Nu are o problemă cu anii. N-a tentat-o încă nimic din celelalte variante de reîntinerire. De când se ocupă cu găsirea unor formule care pot întârzia apariţia ridurilor ori să le atenueze, doar pe acestea le şi foloseşte. Şi, deşi nu a intenţionat să fie imaginea cosmeticelor pe care le produce, tocmai asta a ajuns, într-un fel. Ce altă reclamă mai bună decât o femeie care păcăleşte timpul şi ochiul cu ajutorul produselor pe care le creează? Despre cosmetice “de lux” are părerile celui care ştie mai multe despre industrie, din şcoală şi din experienţă. Ar cumpăra, de exemplu, creme de la Dior, dar nu şi de la Chanel, iar La Prairie, cu supra-apreciatul extract de caviar, i se pare doar o nadă pentru snobi.
Fericirea? Are diverse chipuri, intensităţi, durate şi infinite surse: oameni, lucruri, întâmplări, noroace, dar mai des şi mai sigur, propriile creaţii. Rucsandra şi Emil au învăţat să-şi dea timp separat şi să-şi ia timp împreună. În doi – şi au un calendar romantic după care îşi programează escapadele, sau în patru, vacanţele cu copiii, când devin familia Huzureanu, pentru că atunci, dar nu numai, e timpul răsfăţului. Or, asta nu ţine mai degrabă de inteligenţa emoţională a cuplului, decât de resursele lui materiale?
De 3xfemeie? Rucsandra nu crede în formula(rea) aceasta. Femeia e UNA şi nu e un paradox că ea se întregeşte doar când se multiplică. Or, asta ţine de cum îşi şlefuieşte fiecare femeie darurile native şi de cât se dedică explorării interioare pentru a dobândi altele noi. O femeie poate îmblânzi timpul cu puterile ei, nebănuit de mari atunci când îşi doreşte cu adevărat ceva. Rucsandra se pare că ştie să negocieze şi cu timpul, fiindcă are împliniri destule, dar şi planuri noi care vor deveni împliniri. Te îndoieşti de sinceritatea vorbelor ei? Dacă o cunoşti, nu. Până atunci, you better believe me. 🙂 Pentru că eu i-am văzut ochii când vorbea despre copii şi zâmbetul când vorbea despre Emil, i-am auzit inflexiunile vocii când amintea de părinţii ei sau ai lui şi i-am crezut nerăbdarea când a povestit că e aceeaşi la plecarea într-o vacanţă ca cea cu care revine la lucru. Şi când i-am spus că e o norocoasă, râsul nu a fost al unei femei ce tocmai înflorise adevărul pentru mine.
Dragostea? Lângă Emil, Rucsandra a iubit, învăţând şi a crescut, iubind. Aproape tot ce este, ca femeie, a devenit lângă el. Diferenţa de vârstă? Not an issue. Emil mai are, din când în când, mici gelozii, flatante, dar sunt furtuni în pahare cu apă. Fiecare este atent la ceea ce ar putea fisura coconul, dar niciunul nu este gardianul celuilalt. Despre posibile îndoieli ori gânduri cu iz de păcat, Rucsandra ştie că fiecare ar putea duce un astfel de gând către realitate numai dacă nu ar mai iubi. Or, ei se iubesc. Trăinicia unei iubiri nu o dau nici nopţile, nici chiar copiii. Afinităţile, descoperite ori cultivate, respectul şi admiraţia… Sună ca din cărţi? Nu, ca din convingere. Nu iubeşti dacă nu admiri şi nu respecţi. Aşa că, nu le este greu să găsească soluţii pentru a împăca toate verzele şi caprele dintr-o familie cu… trei bărbaţi şi o femeie. Un scenariu live, la care scriu zilnic, pe rând sau deodată.
Despre frumuseţe? Asemănarea frecventă cu Audrey Hepburn o încântă şi atât. N-a încercat decât o dată, în joacă, să intre în pielea personajului, atunci când o revistă glossy i-a propus transformarea. În rest, este ea, Rucsandra, scris cu cs, semănând cu o franţuzoaică, femeie-copil (ce provocare pentru un bărbat rafinat!), cu vizibile atu-uri, dar şi subtile semne de feminitate care nu mai strepezeşte. Fragilitatea şi senzaţia fulgurantă de neajutorare sunt doar aparenţe, care, deşi îşi confirmă proasta reputaţie de a fi înşelătoare, îi dau un aer distinct, din alte timpuri. Este de netrecut cu vederea în aglomeraţia unei petreceri, fără să fie vedetă. Se îmbracă elegant, fără cusur, fără excese. Este femeia pe care o descrii cu un singur cuvânt, pentru că altfel ar trebui să scrii prea mult.
Epilog
Nu sunt multe, dar nici chiar rare, româncele care au afaceri proprii sau pe a căror carte de vizită scrie CEO sau GM la o multinaţională. Despre toate s-a scris cu o frecvenţă care n-a prea lăsat spaţiu pentru noutate. Sunt vânate pentru părerile profesionale, pentru exemplul personal, pentru reţeta succesului, pentru secretele care nu mai sunt de fapt secrete, pentru “atitudinea”, implicarea, cuvintele lor de duh şi tot aşa. Ca, mai apoi, citind printre rânduri, să îţi dai seama că rare sunt femeile care nu au plătit un tribut izbândei profesionale. Nu ştiu cum o fi la alţii, dar la noi, business women nu au o viaţă prea uşoară. La ele se uită chiorâş şi femeile care “nu ajung la struguri” şi cele care ar putea ajunge, însă nu se obosesc. Bărbaţii cu poziţie nu le cer, fiindcă o casă nu poate fi condusă de doi generali, iar bărbaţii beta, gama, delta… pentru că nu se simt în largul lor lângă o femeie alfa. Aşa că, unora le e la fel de greu să găsească şi partener, şi prietene de nădejde. De obicei, asta este povestea din spatele poveştilor lor, cu gust amărui. După ce-am plecat de la Rucsandra, m-am simţit bine toată ziua. N-o fi chiar totul roz şi delicios precum prăjiturelele macarons pe care le-am ronţăit cât am stat de vorbă, dar, că femeia asta chiar trăieşte cu rost, n-aveam nici cea mai mică îndoială.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
