Nu, nu e părerea noastră, ci a lui George Călinescu, tatăl Otiliei celei enigmatice. Care s-a preocupat nu doar de felul în care ar trebui să se îmbrace ori îngrijească o femeie, ci și de cum ar trebuie ea să fie. Într-unul din numerele revistei România Literară din 1988, apărea articolul “G. Călinescu. Despre modă“, semnat de Andi Bălu, în care erau adunate părerile despre cum ar trebui să se îmbrace femeile exprimate de-a lungul vremii de cel care scrisese Enigma Otiliei. Unele ni s-au părut de bun simț, nemuritoare, altele, malițioase, și câteva, scuzabile, date fiind vremurile. 🙂
“În articolul “Pantalonii femeilor“, apărut în ziarul Naţiunea din 8 februarie 1947, G. Călinescu făcea apel la prezenţa unei cenzuri morale ce impune fiecăruia dintre noi o anumită decenţă. În faţa scenei reprezentate de mai tinerele sau mai vârstnicele doamne subjugate de voga modei, G. Călinescu îşi mărturisește imposibilitatea de a-şi stăpâni râsul: “Văd înaintea mea o damă foarte matură, care păşeşte ţanţoş şi rar ca să fie contemplată. E un monstru! Are pantaloni de bărbat, blană de vulpe deasupra, iar în cap broboadă”.
În articolul “Cum să te îmbraci ieftin şi cu gust“, apărut la rubrica Arta, moda, viaţa în Jurnalul literar din 8 ianuarie 1939, G. Călinescu propunea femeilor să mediteze la necesitatea de a se îmbrăca cu gust, fără o cheltuială exagerată. “Moda nu trebuie luată prea în serios. Nu oricărui corp i se potrivesc ultimele pălării, nici oricăror picioare rochiile prea scurte. Iată ce ar trebui să înțeleagă orice femeie şi să nu fie sclava modei”.
“O rochie simplă, neagră sau bleumarin, bunăoară, cu câte garnituri nu se poate asorta ca să pară mereu alta! Un mănunchi de flori mici, un guler împletit din mai multe tonuri deschise, nişte nasturi de piele sau de lac, câte nimicuri din acestea o pot schimba făcând-o de nerecunoscut”.
Într-un alt articol “Corp proporţionat. Figură frumoasă“, apărut în 15 ianuarie 1939 în Jurnalul literar, G. Călinescu scria: “Moda de astăzi, (deci adevărata modă!) cere un corp foarte bine proporţionat. Înainte de a vă ocupa de rochii, trebuie deci să vă examinaţi silueta. Dacă sînteţi prea slabă, faceţi o cură de îngrăşat, pînă ce veţi ajunge la normal; dacă sînteţi prea plină, renunţaţi cîtva timp la pâine şi la mîncăruri grase, umblaţi pe jos şi faceţi gimnastică. Căci, frumuseţea corpului trebuie să meargă mână-n mână cu frumuseţea figurii”.
G. Călinescu avea şi câteva sfaturi pentru demachiat. Iată ce scria acesta în 1939: “Scoateţi fardul cu o cremă inofensivă, pe care o ştergeţi bine de pe faţă înainte de a vă culca; nu e bine să dormiţi cu grăsime pe obraz, pentru că aceasta astupă porii şi nu lasă pielea să respire în voie. Dimineața, înainte de a vă farda, ungeţi-vă uşor cu o cremă de zi, care vă va feri faţa de vânt şi va face să adere bine pudra şi fardul. Întrebuinţaţi o pudră de culoarea tenului dv. Altfel riscaţi să apară pe faţă insule de culoarea naturală a pielii”.
Cât despre cum ar trebui să fie o femeie ca să aibă o viață bună cu un bărbat, iată ce credea Călinescu.
“Pentru o fată, reușita în viață nu e o chestiune de studiu și de energie. Rostul femeii este să placă, afară de asta nu poate fi fericire. (Asta-i bună!)
Poți fi savantă, poți fi artistă, dar nu uita că ești femeie. Nu trece în tabăra bărbaților. (S-a întâmplat, domnule...)
Esențialul este nu de a fi desăvârșită trupește, ci expresivă. Bagă de seamă că expresia nu e numai a feței. Sunt femei care par distinse facial și sunt vulgare corporal. Genunchiul tău să inspire sentimente nobile. (Asta ne place foarte tare!)
Nu-ți fortifica în așa fel caracterul, încât să nu mai poți plânge. O femeie care nu știe să plângă și-a pierdut jumătate din farmecul ei. (Ei, asta chiar nu ne place! Să fie bărbații fermecători…)
Ferește-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate și brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul. (Nu v-au ascultat multe…)
Dar nici nu cădea în greșeala contrară de a căuta cu tot dinadinsul un învățat. Nu rareori aceștia sunt primitivi și egoiști și sufletul lor este sub nivelul intelectului. Caută un om adevărat. (Foarte adevărat, domnule, dar unde?)
Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare. (Iar aveți dreptate…)
Dacă soțul tău va fi un bărbat excepțional, nu te extazia în fata celorlalți de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obișnui să se considere intangibil. (V-am iertat deja pentru sfaturile mai puțin înțelepte.)
Nu îndepărta brutal, fiind căsătorită, pe bărbatul pe care-l stimezi și crezi că te iubește cu adevărat. Poți întuneca astfel o existență. O prietenie delicată nu e un adulter. (Nu e?)
Având copii, nu deveni ostentativ mamă. Întâlnești la unele femei cu progenitură o voluptate și o lipsă de pudoare neplăcute. Chiar cu copii, să fii pururi copilăroasă. (Vă dăm cu plăcere dreptate…)”
Ce părere aveți, doamnelor? 🙂
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
