… e accanto a me – Tu.
Solo un ricordo, Amore, solo un deja-vu!
Bagajele stau cuminți după mini-vacanța din Budapesta, iar noi încercăm să ne coasem rănile, dar se pare că tot ce facem este să le răscolim tot mai mult și mai adânc.
Când paharele de vin ciocnite între noi, (prietene de 25 de ani) și sufletele noastre, devin din ce în ce mai multe, pentru a uita, nu pentru a aduce înapoi, când timpul trece fără să simți că îl parcurgi, când primăvara își trage ultima răsuflare, iar la începutul lui iunie e ziua ei, a acelei prietene cu care acum o lună te-ai dus să vezi Budapesta, atunci probabil e timpul și pentru o nouă destinație.
– Roma, zice ea, acolo vreau să îmi întâlnesc cei 29 de ani. Cu artificii și prosecco.
Nu știu cum face, dar de fiecare dată reușește să mă convingă. Iar de el, acel mic suflet al meu, nici nu mai zic nimic, el când aude de o vacanță împreună cu ea, este cel mai fericit.
Începe să împacheteze, aruncă câte o rochie și câte o pereche de pantaloni scurți de blugi, strigând prin casă: ciao Roma, siamo pronti.
Ne scoatem ața roșie de la rănile vechi și sperăm ca ele să se vindece puțin de la aerul de mare, să se prindă de la miros de pizza și paste, de la gust de vinuri de Toscana, de la atmosfera străzilor pe care se aude cântând Ramazotti.
Suntem în aeroport. București. Cu adidași în picioare și blugi rupți.
Blugii rupți sunt pentru a distrage atenția asupra rupturilor din suflet. Distorsionăm.
După un zbor de două ore, ajungem la Roma și ne dăm seama că sufletele noastre au fost destul de cuminți și ascultătoare. Au început să se obișnuiască probabil cu vacanțele astea al improviso.
Roma nu ne fascinează chiar din primele secunde și nu atât cât ne-am așteptat chiar și mai târziu. Orașul în sine e destul de murdar și aglomerat, dar afară e cald, în jur se vorbește italiană, suntem libere și singure (bine, nu chiar singure, avem și aceste două suflete suferind după noi) și după cum mă cunosc Eu pe Mine și după cum o cunosc Eu pe Ea, va trebui și de data asta să jucăm după regulile lor.
Poate ne era mai ușor în viață dacă nu ascultam mereu de amărâtele astea de suflete, dacă rațiunea și corpul aveau întâietate, dacă le făceam loc în primul rând la acest show al vieții, la al vieții noastre cafe-concert.
Dar la unele alegeri nu te poți întoarce, așa că noi aceste două corpuri drăguțe, cu adidași în picioare, peste măsură – romantice, tâmpite și îndrăgostite ca proastele, suntem sub stăpânirea și conducerea celor două suflete hotărâte și autoritare.
…
În prima zi, luăm la picior Piazza Navona, Piazza di Spania, Piazza del Popolo și via del Corso. Seara mâncăm într-un restaurant tradițional la care sper să mai ajung vreodată, pentru că acolo am mâncat cel mai bun tiramisu.
…
La o oră jumătate de mers cu mașina, găsim stâncile superbe „Grotta delle Capre” din San Felice Circeo.
Facem poze cu suflete și fără, apoi fugim către Poseidon Beach Club, acolo unde plaja este o încântare, iar hamac-urile sunt exact ce trebuie, locul perfect unde azi vom trânti aceste suflete obosite și le vom ruga să ne lase în pace pentru câteva ore, pentru că vrem să ne bronzăm și să mâncăm fructe de mare la restaurantul de pe plajă a localnicilor.
Iar azi e ziua ei, a prietenei mele și a sufletului ei. Non disturbare, prego.
Seara, în club – șampanie, tort și tanti auguri pentru ea.
O iau în brațe și o întreb:
– Ești fericită?
– Da, azi, da.
Îmi aruncă o privire cu semn de întrebare la schimb.
– Da, azi și eu. La mulți ani, draga mea!
În treia zi, vedem Columna lui Traian, Forumul Roman și Vaticanul. Spre seară, aruncăm câteva monede la Fontana dei Trevi și sufletele chicotesc.
Ultima noastră cină are loc în gară, la un restaurant premiat cu o stea Michelin.
O descoperire de care am fost plăcut surprinse. O gară cu adevărat impresionantă care găzduiește magazine de lux și restaurante atipice.
Din aeroportul Fiumicino decolează un avion cu direcția „înapoi la realitate”. Pe două scaune, două corpuri își trag centurile de siguranță și inspiră. Iar două suflete stau cocoțate unul peste celălalt la geamurile navei. Continuă să vorbească în italiană și își privesc corpurile cu o oarecare mâhnire.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
