Și acum, că s-a văzut în toată splendoarea sa minusculă, cu pantalonii-n vine, statul securistoid românesc, cu epoleții în bătaia vântului, cu glorioasa armată românească vârându-și la înaintare rubedeniile la vaccinul pentru viață (aliniați generălesele, înainte marș!), ca altădată milițienii tăind coada la adidași de porc, ce o să fie, ce o să fie? N-o să fie nimic.
(n.red: Datele oficiale publicate de ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, pe platforma oficială inaugurată pe 5 martie, scot la iveală un sistem paralel de vaccinare. Pe lângă centrele oficiale de vaccinare, accesibile în platforma națională și pe care se fac programări, mai există încă de patru ori mai multe centre care nu apar pe platformă – de la spitale, la instituții militare sau ale Ministerului Afacerilor Interne. O situație făcută pe 5 zile, adică datele care sunt acum accesibile, arată că mai mult de 60% din vaccinări s-au făcut în afara centrelor de vaccinare din platforma oficială. Aproape 80% dintre centrele din București nu apar pe platforma RoVaccinare. Din 48 de centre, doar 11 sunt disponibile pentru programare pe platformă, în timp ce celelalte sunt fie cu circuit închis, fie blocate de Institutul de Sănătate Publică.)
Fibra morală românească e stricată, dar eternă. Nu se va întâmpla nimic, să stea liniștiți toți cei care încalcă regulile și fac din tăcerea asupra acestor încălcări articolul 1 din constituția nescrisă a statului românesc și scopul în viață. Alături, desigur, de pensionarea prematură și pensioara îndestulătoare pe banii proștilor de contribuabili. Nu s-a demonstrat de către cercetătorii britanici, dar e posibil ca, totuși, contribuabilul român, veșnicul țepuit și vămuit, să fie cel mai prost om din lume, nu americanul, așa cum ne informase “Balanța”.
Și acum ce o să fie? O să iasă emanatul bugetar-liberal Cîțu să-și papagalicească fraza din patru cuvinte: Românii trebuie să știe. Că așa papagalicea pe toți pereții, însoțindu-și platitudinea (și minciuna în falș, cum ar zice Ceaușescu) cu o turmă de semne ale mirării. Sau o să-l apuce pe alde Cîțu sinceritatea și o să zvârle cu jet spre pulime toată fraza: Românii trebuie să știe, dar nu chiar tot, unde vă credeți?
Sau o să iasă rânjind președintele-schior să slobozească expresia disprețului său suveran: Ghinion?
Da, ar fi drăguț să apară pe rând dregătorii românești emanați de bugetar-liberali cu vorbele lor puține, dar ferme. Primul să iasă Cîțu: Românii trebuie să știe. Apoi să vină Iohannis: Ghinion. Și tot așa, în buclă, la nesfârșit.
Și când te gândești că alternativa la toată această mizerie era aripa Ciolacu, sinistra cum ar zice italienii. Sau, și mai rău, auriferii. Ce să mai spunem? Nu mai spunem decât atât: bravo, țara, ai emanat!
Tragem doar nădejde că n-avea dreptate filosoful prusac mustăcios și nu vom avea parte de eterna reîntoarcere pe aceste meleaguri deosebite.
Căci iată ce îi spunea acum aproape două sute de ani un boier domnului Saint-Marc Girardin, om politic francez, pripășit prin țările române, cu privire la fibra morală a acestui popor ales: “Deprinderile noastre se apropie de moravurile sau mai degrabă de viciile popoarelor sub a căror suzeranitate ori tutelă am fost. De la ruși am luat desfrâul, de la greci necinstea, de la prinții fanarioți amestecul de josnicie și îngâmfare, de la turci moliciunea și aplecarea spre trândăvie. (…) Iată care ne e starea morală!”.
De atunci am mai deprins: apostila, dosarul cu șină, secretul de stat, securismul abject, învârtirea înspre a ieși moț în fruntea nimicului. Trădarea o știam deja. Era în ADN-ul nostru cultural. Așa că – surprize, suprize – nu o molimă ne trebuie nouă ca să scăpăm de universul moral românesc. Un asteroid ar fi mai bun. Dacă nu, nu.
Supraviețuiește acela care se adaptează la troacă, indiferent la realitatea că, supraviețuind după regulile acestei jungle, nu apucă să trăiască totuși niciodată.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
