Anul 20014. Se organizează alegeri, ca de obicei. Oamenii sunt chemați la urne să aleagă cu ce boli să se confrunte societatea în anii când copiii lor vor ajunge la maturitate. Au de optat, ca de fiecare dată, între afecțiuni grave și foarte grave. Oamenii merg să voteze în număr relativ mic, dar merg. Aleg de 2.500 de ani boli parșive, care nu se manifestă violent, dar care rod tăcut, pe dinăuntru, în timp; o fac pentru că trebuie să aleagă ceva, spun ei; oamenii oricum se îmbolnăvesc și măcar să aleagă o boală cât de cât suportabilă, fără dureri exagerat de mari.
Toate afecțiunile sunt rele, așa că ei caută să aleagă răul cel mai mic pentru ei și pentru copiii lor. Sunt dezumanizați, desfigurați, la limita subzistenței, niște morți vii, dar nu ezită să voteze de când se știu, pentru una din boli. Mai mult, cei care nu merg să aleagă ce boală vor pentru copiii lor, sunt catalogați drept niște inconștienți, niște oameni de nimic, niște paria, niște iresponsabili. Cum să ai posibilitatea să alegi cu ce afecțiuni să se confrunte generațiile următoare, iar tu să nu te implici? E de neînțeles, de neiertat… Să nu mai deschideți gura să ziceți ceva, nu mai aveți dreptul la opinie, dacă nu alegeți care să vă fie suferința și cum să fie ea.
Pe unul dintre acești oameni îl întreba un votant îndârjit și militant activ pentru prezența la vot, ce e în capul lui, cum poate să stea deoparte? Răspunsul său vine rostogolindu-se amuzat: “Sunteți niște ciutaci; cum puteți să mergeți să alegeți între cele mai odioase boli, de atâta amar de vreme și să spuneți că voi sunteți cetățeni și părinți responsabili? Cine vă obligă să faceți asta, de vreme ce sunteți liberi să alegeți și să acționați așa cum doriți fiecare, spre binele vostru personal? Cine vă forțează să participați la luarea deciziei cu privire la maladiile cu care se vor confrunta copiii voștri? Nimeni bă, nici dracu; voi va duceți singuri, că niște boi, unii că niște boi cu situație, alții că niște boi cu școală, să fiți complici la o șarlatanie cu parfum de crimă morală“.
Îmi veți spune că bolile există oricum și că nu există leac pentru ele, că trebuie să alegi din ce ți se oferă. Doamnelor, domnilor, mă scuzați, e o prostie. Datoria voastră e să preveniți ca fiii și fiicele voastre să nu se îmbolnăvească și să crească sănătoși; precupați-vă de asta în fiecare zi, educați-i și nu va mai trebui să alegeți o data la patru-cinci ani între diferitele boli. Dacă sunteți incapabili să va faceți datoria de a crește copii sănătoși, instruiți, veseli, dacă nu sunteți în stare să îi feriți de boli dureroase, atunci aveți măcar decența și nu căutați să alegeți pentru ei afecțiuni care în viziunea voastră ar fi mai ușor de suportat pentru ei. Nu există răul cel mai mic, există rău, punct.
Dați-le copiilor voștri binele în care credeți cu toată ființă voastră sau nu le dați nimic; dându-le de atâtea și atâtea ori răul cel mai mic, puneți pietre de moară de gâtul viitorului lor. E drept că uneori se poate întâmplă să fiți puși în față imposibilului, în situații limită, cu spatele la zid, când va trebui să faceți un compromis sănătos, însă și acela va trebui făcut pe termen scurt și numai, numai în situația când nu mai există altă cale; însă aceste situații trebuie să fie excepții, băgați la cap, excepții, nu obicei! Voi ați făcut mereu compromisuri toxice, pe termen lung, de fiecare dată când s-a ivit ocazia; ați ales boli care s-au tot rotit între ele, cu diverse complicații, iar bolile sunt pe cale să nu mai poată fi controlate.
Dacă mai există un dram de rațiune pe lumea asta, oamenii trebuie învățați (iar dacă nu are cine, trebuie să aibe conștiință pentru a învață singuri!!!) că rostul existenței noastre pe lumea asta e să fim conștienți de libertatea pe care o avem, libertatea de a alege cum vrem să trăim, nu cum vrem să murim. Iar dacă de-a lungul existenței noastre, ni se vor oferi permanent diferite variante pentru a muri, acestea trebuie respinse ferm, consecvent. Și pot fi respinse într-un singur fel: nu alegând pe cea mai puțin dureroasă dintre ele, ci identificând și construind variante pentru a trăi demn.
Încetați să-i mai legitimati pe cei mai puțin răi azi; ei nu sunt altceva decât aceia care vă vor lovi mâine; mai bine va dedicați energia pentru a crește oameni buni (drepți, curați, instruiți etc.) în care să puteți avea încrederea că vor, știu și pot. Nu se poate ridica o casă solidă pe ruinele uneia vechi, unde mai pui că cei care construiesc nu se pricep la meseria asta, trag la măsea în timpul programului și fură pe rupte din materialele de construcție.
Da, eu am ales să nu aleg una dintre boli; am ales asta de când am dreptul de a-mi exercita votul, fără excepție, fără nicio remușcare, fără nici cea mai mică ezitare. Când vor apărea acei oameni care să merite și în care să cred voi merge la vot; până atunci, chiar cu prețul de a plăti financiar (ceea ce sigur că e o ticăloșie) pentru dreptul meu de a nu alege, dacă nu am pe cine, nu votez; nu îndemn pe nimeni, nici în particular, nici public, să meargă sau nu meargă la vot, fiecare trebuie să acționeze așa cum îi dictează mai întâi conștiința și abia pe urmă interesul.
Sigur, pentru destui dintre voi, cei care mergeți constant la vot de 24 de ani pentru că e un drept câștigat, mulți “pentru a-i trage o zmetie după gât unuia pe care nu-l haliți sau pentru a alege răul cel mai mic”, erijându-vă astfel stupid în salvatori – am stârpit răul cel mare; nu, zău!… -, ceea ce tocmai v-am spus s-ar putea să vă idigneze; e-n ordine, așa și trebuie, pentru că rezultatele acestor 24 de ani de alegeri pe care le-ați tot făcut, mânați de diverse motivații, majoritatea greșite, se văd astăzi. Iar cea mai bună dovadă că undeva ați greșit o găsiți reflectându-se în situația economică a țării și în nivelul de trăi al cetățenilor ei.
Îmi veți spune că e un raționament futil; nu știu, așa să fie oare? Hai să vedem dacă e chiar așa! Eu, în locul vostru, aș fi curios. Pentru că raționamentul de până acum, după care ați acționat cu privire la dreptul de exercitare a votului, e clar că este unul cu rezultate proaste. Ne aflăm azi într-o conjunctură care nici nu arată, nici nu anunță nimic bun și asta este o înfrângere uriașă pentru fiecare cetățean care a mers la vot în toți acești ani, alegând în mod catastrofal și iresponsabil, pe cine s-a nimerit.
Până nu îi spui vânzătorului că legumele pe care încearcă să ți le vândă nu merită banii, până nu refuzi să cumperi marfa deteriorata pe care încearcă să ți-o ofere “plin de bune intenții, ca Grivei de puricei”, până nu mergi să cauți și să cumperi ceea ce îți place și ceea ce îți trebuie sau, până nu plantezi tu semințele, dacă este nevoie, pentru a obține propriile fructe, legume sau flori de calitate, până atunci stimabililor, continuați să mâncați prost și să trăiți și mai prost.
Glumind puțin, știți cum e? Poți să fii toată viață cu femeia pe care o iubești sau poți să mergi toată viață la curve, e alegerea ta, nimeni nu te condamnă, nimeni nu te aplaudă, dar diferențele se vor vedea, mai ales când te privești în oglindă, pentru că nu vei putea evita oglinda la infinit; până acum, poporul mânuitor de ștampilă a ales constant să meargă la curve.
“Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul de a nu fi de acord cu mine.” Ion Rațiu
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
