Britanicii, majoritatea fără să fi fost vreodată în România şi fără să aibă prea multe informaţii despre ţara noastră, afirmă în sondaje că România ar fi ultima ţară din Europa în care ar vrea să trăiască (25% dintre ei), afirmând despre români că sunt leneşi şi agresivi. Iar 58% cred că România este una dintre primele cinci ţări de origine a imigranţilor aflaţi în Marea Britanie. Şi că românii ajunşi acolo fie cerşesc, fie solicită asistenţă medicală gratuită şi alte beneficii.
Este evident că realitatea este alta şi nu o spunem noi, ci The Guardian într-un amplu reportaj dedicat României. În Marea Britanie, scrie periodicul britanic, ar fi mai puţin de 100.000 de români (comparativ cu 700.000 de polonezi), iar aceştia contribuie din plin la economia britanică (cifrele din 2014 arătau că mai puţin de 2.500 dintre români solicitaseră diferite beneficii).
Bucureşti, Centrul vechi
Nebunia a început încă de când s-a anunţat, în ianuarie anul trecut, că românii şi bulgarii urmau să primească drept de muncă în Marea Britanie. A fost un fel de isterie în presa engleză conform căreia britanicii se temeau că vor fi invadaţi de români. Şi a durat câteva luni bune, cu titluri alarmiste precum „Vin românii” şi exemple punctuale – cum a fi românii cu mulţi copii şi fără cunoştinţe de limbă engleză, dar fără niciun cuvânt despre cei care creează valoare pe teritoriul englez.
Un alt aspect care continuă să creeze probleme imaginii românilor este eterna confuzie între romi şi români, dar acesta nu este un aspect nou în Europa. În ultimele sute de ani romii (ţiganii) au fost discriminaţi şi persecutaţi, iar în cel de-al doilea război mondial, extreminaţi. Aşadar, se întreabă jurnaliştii de la The Guardian, chiar avem o părere atât de proastă despre români? Sau doar am preluat una dintre cele mai vechi prejudecăţi europene?
Pentru a ajunge la concluzii valide, au stat de vorbă cu diferiţi lideri de opinie din România. Unul dintre aceştia – Andrei Ţărnea, director al Aspen Institute în România (organizaţie nonguvernamentală americană). El este evreu şi se teme ca discriminarea romilor să nu semene cu ceea ce s-a întâmplat în 1930.
Andrei Ţărnea
Şi nu numai principalele ziare europene, dar şi anumiţi politicieni se folosesc de acelaşi discurs despre străini şi români, în funcţie de scopurile lor politice. „Nu uitaţi că primul guvern fascist din Europa nu a fost în Germania ci, ca şi acum, în Ungaria. Anumite idei toxice prind viaţă proprie. Europa se află la o răscruce, iar atitudinea Marii Britanii va fi definitorie” mai spune Andrei Ţărnea citat de The Guardian.
Efectele traumatice ale istoriei recente sunt mult mai evidente în România decât în Marea Britanie. Philip Ó Ceallaigh, un scriitor irlandez stabilit la Bucureşti, spune că diferenţele dintre generaţiile născute după 1990 şi cele de dinaintea lor sunt imense. Generaţia tânără este una sănătoasă, diferită şi asemănătoare cu generaţiile de tineri din Europa, spre deosebire de părinţii lor care sunt cu totul şi cu totul altă specie şi asta din cauza traumelor trăite, ale căror efecte încă sunt vizibile. Iar oricine ar fi venit în România imediat după revoluţie ar fi putut să vadă şi motivele. Pe atunci, România semăna cu o văgăună cu oameni depresivi. Însă acum totul este altfel, Bucureştiul s-a schimbat şi oferă aceleaşi facilităţi precum oricare mare oraş european.
Philip Ó Ceallaigh
Ó Ceallaigh mai crede că Marea Britanie a fost în afara istoriei Uniunii Europene, nefiind afectată de problemele secolului douăzeci precum restul ţărilor europene, mai ales est-europene. UE a oferit o bază instituţională pentru democraţie şi a adus pacea. Făra UE, România ar fi mers pe drumurile deschise de Rusia sau Egipt.
Tinerii români, mulţi dintre ei implicaţi în proiecte artistice, recunosc, la rândul lor, că Bucureştiul le oferă şansa să se afirme. Este un oraş dinamic, activ, dar totuşi încă păstrează nuanţele de gri, ca o amintire a ce înseamnă să fii „prins” în partea întunecată a istoriei. Nu e de mirare că, de aici, dezbaterea asupra Europei este total diferită. Andrei Ţărnea crede că Europa îşi pierde sufletul. „În Marea Britanie discuţia se opreşte la portofel şi la vot”, dar de aici lucrurile se văd mult mai mari.
Dincolo de atraţiile turistice ale oraşului (printre care uriaşa clădire a Casei Poporului), turiştii sunt, inevitabil, atraşi de Transilvania, precum însuşi prinţul Charles. Naturalistul John Akeroyd, cel care l-a însoţit în România pe acesta, spune că aici este ultimul loc din Europa cu aceleaşi peisaje care existau în secolul al XVIII-lea în Marea Britanie şi probabil de aceea îi place aşa de mult prinţului aici. „Este aşa cum ar fi arătat Cotswolds în secolul al XVIII-lea”.
Pe de altă parte, în conformitate cu jurnalistul britanic Michael Bird, România tinde să inspire două tipuri de reacţii opuse în presa britanică. Fie este o văgăună (pentru cei de dreapta), fie are un romantism misterios. Cumva, aici evul mediu întâlneşte totalitarismul. „1984” se înlâneşte cu „Game of Thrones.”
În loc de concluzie, un român stabilit la Londra este întrebat ce crede despre opinia presei britanice despre români, dacă este, într-adevăr, una negativă.
„Este negativă şi, pe de o parte, de înţeles. Când vezi cerşetori pe stradă, e clar că nimeni nu doreşte aşa ceva, însă este vorba şi de multă ignoranţă aici. Se spune că românii fură slujbele britanicilor. Dar dacă britanicii chiar vor aceste joburi sunt liberi să le ia, cine îi opreşte?”
Citiţi şi
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
