Piosul primar al Bucureștilor Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc. pune, iată, cu aplomb, banul public la temelia Catedralei Mântuirii Neamului. Asta-i mai lipsea frumoasei noastre capitale – mântuirea. Cu cele lumești, ne-am lămurit. Nu se poate.
Între timp, doamnei Elena Udrea i se scrie pe spinare “fericire” cu pastă de pix. Nu-i nimic, se ia cu scuipat. În prealabil, pușcăriabila doamnă postise ca o drept-credincioasă. Înduioșător.
Mă tulbură, nu vă ascund, aplecarea asta spre teocrație a acestor aprige femei politice care toată viața au fost întovărășite – pe linie de partid, cel puțin – cu jigodii de prim rang, cu borfași cu pretenții, cu penali dovediți.
Unde – unde?! – era, totuși, duhul blândeții cu care să se abată mâna lui Pandele căzând în greul păcat al plagiatului? Chiar nu s-a auzit o voce din înalt: “Pandele, să nu furi!”? Brâul Maicii Domnului, nimic, nimic? Unde era, totuși, vorba cea bună care să îl aducă pe calea cea bună pe găinarul Cocoș când – vămuia – milioane de euro din cuvenita șpagă?
Misticismul care le-a penetrat brusc pe Firea și pe Udrea este un semn de la bunul Dumnezeu? Este un miracol? Ce este? Ce vrea să ne transmită Divinitatea? Nu poate să fie o ipocrizie oarecare, nu? N-are cum. Nu putem să credem așa ceva.
Trăim într-un popor înapoiat în toate cele, dar cine bate crucea mai abitir ca noi, când trecem pe lângă sfânta biserică? Ați văzut dumneavoastră ciorditor profesionist să nu dea un “Doamne ajută” înainte să comită? Că n-ați văzut.
Apoi, mai e – în plină escaldare – și scandalul Găinușă-Godină, în chestiunea unei cetățence care a traversat neregulamentar, refuzând ulterior să prezinte organelor abilitate cartea de identitate întru stabilirea identității. Au încătușat-o niște vlăjgani în uniformă pe infractoarea care a pășit pe roșu. S-a inflamat poporul cu această ocazie, fiindcă este într-adevăr o problemă foarte serioasă, capitală. Face organul abuz în fața omului simplu? Dar omul simplu de ce nu respectă legea? Ce mare crimă, domnule, să nu traversezi pe verde?! S-a greșit, să se ierte? Legea este făcută pentru a fi tocmită? Întrebări grele care n-au cunoscut – în ciuda cunoscutei inteligențe a poporului nostru – răspunsul. Și nici nu ai voie să clasezi cazul drept lipsit de importanță. Nu! Nu ai voie să nu te plasezi într-o tabără. Ești cu Găinușă sau ești cu Godină? Al cui ești? Cine te ține pe tine în brațe? Nu e voie să fii indiferent la aspect. Este o abdicare de la vigilența dumitale de trăitor în țara noastră. Cu toate acesta, mă suprind neplăcut: nu îmi pasă, nici de părerea lui Găinușă, nici de părerea lui Godină. Tristețe.
În altă ordine de idei, dacă nu chiar în aceeași, e plin de E.coli în Marea noastră Neagră. Pentru că românii se c*că în apa și își slobozesc c*catul din canalizări tot aproape de mal, căci largul e – vai ! – departe. Asta e situația. Atât poate civilizația noastră – ne ținem fecalele aproape. E o tradiție. Suntem tehnocrații c*cării pe noi. Suntem – uite – în c*cat până la gat. Acum și în apă. În lumina acestei realități, îți vine să te miri mai puțin de vârful, de elita societății noastre. Așa ne-a ajutat Dumnezeu.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
