Corupția ucide, așa este. Cu aceasta pot fi de acord. Cu mai gravul România moare – nu.
România (așa obsedată de sine cum e) nu moare. Avem câteva virtuți (și mai multe vicii) care ne vor face să rămânem pe aici cât va mai dura trecerea timpului. Capacitatea noastră de adaptare, înaintea tutuor.
România poate fi și gubernie, și pașalâc, și stat european, ba chiar euro-atlantic, ba chiar toate în același timp.
Curluntrismul este, poate, articolul 1 din Constituția noastră care nu se mai scrie, fiindcă toți o știu, ca la englezi.
România nu moare, deși orbecăim pe culoarele democrației, incapabili să renunțăm la tentația autoritarismului. Un mare partid, condus de un tătucă, corupt de la coada vacii din Turnu Măgurele până pe plajele Braziliei? Bucuroși primim, dacă se dă ceva.
Esența românismului la zi este acest „s-a dat ceva”. Cetățenii autonomi, liberi față de stat, organizează gherile civice și se războiesc între ei, incapabili să coboare înspre masă. Mulțimile bugetăresc și bucuroși le-or duce toate, cât timp s-a dat. Justiție, ziceați? Mofturi!
Și chiar când nu se va mai da ceva, mulțimile vor merge înainte, cum au mai mers. A fost un deceniu de foame, de frig și de turnătorii atroce. Și abia au ieșit în stradă câteva mii de tineri. A fost nevoie să se treacă peste ei cu tancurile istoriei ticăloase, să fie împușcați, ca să se trezească, în sfârșit, cu jumătate de ochi, și boborul.
sursa foto: News.ro
România e de mult în război civil, e și în război geopolitic, iar Mama Rusia abia ne așteaptă să ne strângă la pieptul otrăvit (deocamdată, ne servește, deloc cu pipeta, propagandă). E o țară sfâșiată în ea însăși, deopotrivă în civilizație și în lumea a treia, marcată de inechități scandaloase și cu aproape o treime din populație în Exil.
România nu are drumuri, nu are spitale, nu are școli, dar legalizează, de facto, hoția și alte fărădelegi. Cum să trăiești aici? Cum să nu moară România?
Uite că nu moare, uite că va supraviețui, târându-se, cum s-au mai târât sute și sute de ani urmașii geto-dacilor.
Nu moare, e drept, dar asta nici nu înseamnă că – necunoscând, în fruntea statului și jos, prin cătune, demnitatea, cinstea, omenia – România va trăi.
Va aduna ani.
Dar nu va trăi.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Fă ceea ce trebuie!” – Juror #2
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
