Lucrurile grave care s-au întâmplat în ultima lună sunt simptomele unei boli teribile, probabil incurabile.
România moare din lipsă de empatie. E o indiferență criminală pe toate palierele societății.
Beizadele tăvălite prin făină, cu bolizii lor ca tancul, omoară pietoni, en passant. Și apoi se smiorcăie din puțina pușcărie pe care o vor face. Vor ciocolată.
Alte beizadele criminale sunt scăpate de așa-zisa justiție din România pentru că e păcat să-și trăiască anii cei mai frumoși ai vieții în închisoare. Sigur că da.
Citești motivațiile judecătorilor și parcă ar fi scrise de niște copii care au trecut fraudulos de clasa a treia.
Securiștii și îmbogățiții tranziției au jetul urinar mereu puternic și îl dau roată peste căpățâna poporetului. Care, firește, are orice altă preocupare în afară de ceea ce contează.
Torționarii sunt întotdeauna scăpați. Hoții sunt apreciați. Oamenii cinstiți sunt călcați în picioare. Un vechi proverb al celor cu funcție spune că timpul trece, fapta se prescrie.
România moare pentru că e condusă la toate nivelurile de proști și de ticăloși, cu tot neamul. Tupeiști strânși haită care parazitează toate instituțiile și le denaturează sensul. Atenție, cade tencuiala. Atenție, cad țurțuri. Atenție, cad poduri. Atenție, pericol de explozie.
Chiar așa, ce mai e pe la Cernavodă? Cât mai e până la următorul Cernobâl? Deocamdată, România se mai târăște strict din bunăvoința plăcilor tectonice.
Președintele, un rebut politic, mai buștean decât bușteanul doamnei cu bușteanul din Twin Peaks, voiajează, schiază, e la golf, încredințat că a făcut România educată și normală. A făcut un semeț rahat. Praf.
România moare pentru că nu e educată. Pentru că e incultă, pentru că agresivitatea e încurajată, pentru că trișarea e lege, pentru că trădarea e normă, pentru că lașitatea e generalizată, pentru că lehamitea a învins.
Și din spuma tuturor acestor nenorociri crește extremismul care va pune în sfârșit crucea la căpătâiul unei țări care ar fi putut fi, dar n-a mai fost.
România moare pentru că funcționează doar limbajul urii și al șpăgii și al cumetriilor. Pentru că în definitiv statul român nici nu există, e doar o sumă de clanuri, o sumă de încuscriți și nășiți. O societate primitivă, barbară, violentă și fudulă.
Mai există și România celor care au apucat să evadeze din acest penitenciar în aer liber. Au scăpat. Scapă cine poate.
Sistemul public de învățământ e la pământ. Sănătatea e moarte curată. Transporturile sunt fie inexistente, fie riscante. În afară de videochat, ce funcționează în țara asta?
Premierul Marcel negociază pe la Bruxelles, fără să știe nici măcar o singură limbă străină, bine, fără să știe nicio limbă – căci torturează și materna.
Acasă e prăpăd, e iadul pe pământ. Și e făcut de români, cu voluptate. Oazele de decență sunt spulberate, apetitul pentru jeg e devastator. România moare. Și? Cui îi mai pasă
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
