Îl mai țineți minte pe românache? Deși nu există, eu l-am întâlnit. Bineînțeles că l-am întâlnit, fiindcă eu l-am inventat. Și ce face românache?
Românache are în el o disperare că nu apucă. Că vine alt românache și se bagă în față și el rămâne fără. Așa se face că ajuns la putere, românache se apucă să fure, că oricum toți fură și dacă nu fură cade prost. Românache nu e prost! Știe el mersul.
În vacanță, din hoteluri și pensiuni, românache ia mâncarea de la micul dejun și bagă în geantă, să fie pentru toată ziua, că nu se știe. Dacă ajunge pe la congrese și conferințe, nu se cade să nu pună românache și pentru acasă.
În trena disperării că nu apucă, lui românache îi place să facă o coadă și să stea la ea. În avion, românache dă năvală ca la sfârșitul lumii, să-și îndese geanta înainte să o îndese alt românache pe a lui, ciupind astfel câțiva euro, amănunt care îl face nespus de fericit.
Da, da, fiindcă toată această fericire vine din înțelegerea economică a lumii la românache. Românache știe că a face economie înseamnă a-și mânca, mă iertați, de sub c*r. Așa că românache ciupește, și dacă nu cade oricum pică, un pic de colo, un pic de dincolo, se descurcă românache, se descurcă, ce, e prost? Românache nu e prost! Zborul avioanelor îl privește ca pe un act magic, așa că se cuvine să aplauzi furtunos la aterizări, cum se cuvine să faci și după orice spectacol, fie el la căminul cultural sau în plin concert la Ateneu.
În forul său lăuntric, românache nu agreează regulile. El știe că orice regulă există pe lume ca să îl tragă pe el pe sfoară, dar fiindcă are un suflet complex nu îl deranjează cu adevărat dacă alții taie cozile, atâta timp cât sunt oameni puternici, pe lângă care se poate și el gudura. Și el le-ar tăia, dacă ar avea cum. La românache, există prea puțină clasă de mijloc între hoți și proști (ăștia sunt oricum non-românache, fiindcă românache nu e prost!). Iar proștii, dacă vreți să știți, sunt în general tot hoți care au avut tupeul mai puțin jegos, de aici eterna admirație față de unul care a știut să fure: bravo lui, s-a descurcat! Cu toate acestea, rețineți: niciun românache nu e prost! Nici măcar unul.
Românache nu crede că există lume pe pământ dincolo de buricul universului, Băicoiul galaxiei, în care a fost ales el să trăiască. Nu depune efort să o înțeleagă, nu caută să deprindă tainele vorbirii articulate în nicio limbă, fiindcă oricum toate limbile sunt deja în el, le mai repetă puțin, cam o lună, și gata, cum a învățat de la cel mai iubit fiul al poporului la românache.
Cel mai iubit fiu al poporului la românache este un cioban care s-a îmbogățit și umblă toată ziua cu sudalma și crucea lui Hristos în gură.
Românache e atotștiutor și fudul și el străbate pământul într-o permanentă încântare de sine.
Cum să nu-l iubești pe românache?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
