Mi-am întins fiecare oscior de pe-o parte pe alta, mi-am vârât nasul sub plapuma caldă și am chicotit super încântată că la aproape amiază sunt încă în pijamale.
Azi sunt Floriile, da?
El se uită la televizor. Cu un braț sub cap și cu palma cealaltă în dreptul inimii, nici nu mă bagă în seamă. Dar mâna mea stângă are degete scormonitoare și curioase care mărșăluiesc în tăcere pe cearșaful cu flori albastre și se cațără direct pe inima lui. goangă, goangă, un-te duci? vin la tine, să te mușc …
Palma mea s-a oprit în aer, la câțiva centimetri de a lui. Încerc mai aproape, mai aproape, mai apr… ups, am scăpat, nu m-a prins. Mai încerc o dată. Și încă o dată. Succesul te face să ignori semnele evidente ale pândei și, dintr-o dată, jaap…. palma lui se închide victorioasă peste palma mea. Fir-ar să fie, am uitat că este scorpion și mușcă atunci când te aștepți cel mai puțin.
Bosumflată, mă întorc regește cu spatele și-mi declar în surdină că azi nu fac nimic, treaba lui ce mănâncă, eu sunt supărată…
Răsuflarea lui îmi încălzește ceafa: am pus friptura în cuptor când dormeai, dar salata condimenteaz-o tu, rogu-te frumos!
Heeeiii, LA MULȚI ANI de Florii!
Să fiți sănătoși și iubiți!
Citiţi şi
Ce fac eu de mult nu se mai numește curaj, ci nebunie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
