Când întârzii prin cafenele, nici nu-ți dai seama pe ce pantă poți luneca, fără cale de întoarcere. Nici nu aș fi scris aceste rânduri, dacă nu m-ar fi iritat deunăzi expresia frustă: “femeia aia bea până face pe ea”. Da. Așa. Ca să poți înțelege cum stă chestiunea cu lunecușul pe pantă, trebuie să ai ceva suflet și minte măcar de-un gram.
Cu Rita, alergasem pe coclauri după știri senzaționale, stătuserăm (în nopțile în care toată lumea își vedea de viață și de familie) pe la porțile spitalelor, pentru a afla cine s-a mai născut, la cumpăna dintre ani. Două femei printre bărbați. Înjuram, povesteam și noi, ca birjarii. Mai fumam țigări încropite din foiță de ziar, mai beam câte o tărie, așa ca să ne treacă necazul. După ce plecam, colegii își dădeau coate. Rita se oprea la magazin și mai lua o sticlă cu tărie. Povesteam vrute și nevrute, iar timpul se făcea nevăzut.
Rita avea o peniță ascuțită, un verb năucitor, spunea atât de multe lucruri în cuvinte puține, avea o expresivitate fără cusur. În seara aceea, în care am băut amândouă pe pod și am plâns, și apoi am râs, și am depănat amintiri, știu că mi s-a rupt filmul. Am mers aiurea pe străzi până în zori, până când m-am dezmeticit. Da, ceva în minte a urlat, apoi s-a făcut liniște.
©Saul Leiter, Paris, 1959
De atunci, nu am mai băut nici un strop de alcool. Sunt ani de zile de când Rita nu se mai trezește. Uneori mi-o amintesc uluitor de inteligentă, aș vrea să o apăr de gura hidoasă a lumii, aș vrea s-o trezesc, să-i pieptăn părul, să-i așez o coală de hârtie în față, să-i spun că harul ei este unic. Dar ea mă oprește mereu, zicându-mi: “În mine, urletul se aude și acum. În mine, nu se poate face liniște!”. Când trec prin fața cafenelelor și văd o femeie înconjurată de bărbați, aș vrea s-o scot de mânecă în stradă. Panta pe care poți pleca fără întoarcere e o capcană în care te trag cei care mai târziu vor râde de tine.
Vă rog, nu lăsați femeile fragile să-și imagineze că sunt puternice! Tu, frumoaso, care mă citești acum (cu o sprânceană ridicată!), lasă paharul deoparte, până nu devine o stranie dependență.
Pe Mălina o găsiți și aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
