M-a trezit primăvara azi unei pofte aprige, de care mă pierdusem.
M-au năvălit de niciunde ştiut, amintirile unei copiliţe desculţe, alergând în urma paşilor bunicului ei, din vremea când bătrâneţea nu avea încă niciun înţeles. Cum stătea ea mică, cu ochii rotunzi de fericirea pe care o simţea respirând în oamenii din jurul ei, muncind cuminte pământul.
Am rupt zăvorul dorului şi din înaltul inimii m-a pocnit o poftă nestăvilită să mă lepăd de lume, de asfalt, de catifeaua neîncercată a palmelor şi să sap…
Să sap până simt cum îmi pârâie în urechi sunetul plin al fierului care muşcă brazda, să adulmec miezul crud răvăşit, să-mi râdă soarelui toată inima, să râd cu toată gura, roşu dulce în plinul unei cămeşi prea albe, ţesută cu mâinile goale, să fiu cu ai mei, de aici şi din toate zările, desculţi în pământul reavăn, muncind vrednici de neprihănirea lui, cu palmele asprite întru bucuria Rodului care va veni.
Am rupt zăvorul dorului şi m-am arătat luminii, vie. Am văzut fructele toamnei trecute hrănind primăvara, urme de îngeri între muguri, am adulmecat flămând toate culorile pe care minunea mi le-a scos în cale şi am atins seva. Iubirea.
Dacă ai ochi, nu-i închide! Ai curaj să fii credincios inimii tale, leapădă iarna, orice frică, ridică-te şi umblă!
Pentru că suntem iubiţi. Precum în cer, aşa şi pe pământ.
credit foto Anca Constantin
Citiţi şi
Horoscopul ultimului Mercur retrograd din 2024 ( în Săgetător, 26 noiembrie – 15 decembrie)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
