O nouă teorie lansată peste ocean te va apropia mai mult de Dumnezeu! Creierul tău nu depozitează informaţii, imagini sau lexicoane, nu extrage cunoştinte şi nu stochează amintiri. Ai fost născut cu simţuri, reflexe şi mecanisme de învăţare şi cu ele vei muri. Nu memoria bună te face să cânţi sau să reciţi. Ci experienţa trăită pe când citeai/auzeai versurile cu pricina. Ajungem la suflet.
Cam asta este teoria lansată de câţiva neurologi americani şi expusă într-un articol semnat de psihologul Robert Epstein pentru aeon.com.
De 50 de ani, omenirea foloseşte pentru creier metafora de IP (Information Processing), un fel de computer, dacă vreţi. Dar ideea pică acum!
Robert Epstein a făcut un test. Îl poţi repeta! Desenează o hârtie de 10 lei, de exemplu, din ceea ce ştiai despre ea, după care repetă procesul uitându-te la bancnotă. Prima reproducere va fi privată de detalii. Este o dovadă că nu poţi recupera informaţii. Că eşti mai bun la recunoaştere.
Emoţia, explorarea. Acele lucruri care nu pot fi definite exact, tocmai acelea definesc creierul, un organ cunoscut chimic încă foarte puţin. Credeam că ştim, dar ştim puţin.
Ştim că Leonardo da Vinci a avut un IQ de 220, iar Albert Einstein de 160. Şi mai ştim că oamenii deştepti au nebunia experimentării în sânge. Da Vinci şi Einstein au avut curiozitatea frenetică de a cerceta viaţa şi de a crea din toate o poveste. Ce i-a făcut deci, în final, atât de inteligenţi? Abundenţa informaţională, capacitatea de stocare a datelor şi de simplificare a lor– lucrurile pentru care am fi pariat câştigător până acum – sau deschiderea lor fantastică spre lume?
Ca să afli mai multe despre ei şi despre tine, hai până la Harvard, acolo unde a studiat şi Robert Epstein prin anii ’70! Harvard Business Review a publicat un articol cu titlul „Why your brain loves good storytelling”.
Şi aici explicaţia autorului este firesc de simplă şi de, să spunem, logică. Când auzim poveşti, asa cum ne plăcea în copilarie, creierul eliberează oxitocină, o substanţă care ne indică „momentul sigur să îi abordăm pe ceilalţi”.
Ascultăm o poveste sau vedem un film şi devenim empatici şi dornici să experimentăm emoţiile celorlalţi sau chiar să îi imităm. Empatia ne ajută să înţelegem cum reacţionează ceilalţi în diverse situaţii, inclusiv la locul de muncă.
Oamenii de afaceri îşi încep, deseori, întâlnirile de business cu poveşti despre ei, despre familie. Au observat că asta prinde. Şi tot acest proces explică şi sentimentul de dominare, după ce vedem cum James Bond salvează omenirea. Când vrei să convingi, începe cu o poveste cu final triumfător. Vei capta inima oamenilor, atrăgându-le creierele, care, în acel moment, vor experimenta cu tine. Creierul e un fel de magazie de sentimente.
Dacă accepţi aceste teorii, îţi poţi da un alt răspuns. „Cui aparţine viitorul?”, te poţi întreba într-o bună zi sau poate ai făcut-o deja. Publicaţia fastcocreate.com susţine că viitorul în domeniul creaţiei, de exemplu, va fi în mâna celor pe care îi numim geeks & freaks, adică a persoanelor non-mainstream, catalogate drept excentrice. Sunt exploratori însetaţi de viaţă, care vor şi vor să afle poveşti şi să creeze unele noi.
O altă întrebare care te-a bântuit, poate, ar fi dacă „Are rost să citeşti?”. O tânără jurnalistă intrată cu elan în breaslă şi-a întrebat redactorul-şef cum să facă să aprofundeze cât mai multe informaţii într-un timp cât mai scurt ca să devină profesionistă. Şeful era şi profesor universitar, şi colaborator al mai multor reviste, şi o biblioteacă pe două picioare. Dar, după toată experienţa lui cu paginile scrise de alţii, i-a dat un răspuns neaşteptat: „Prin interacţiune umană afli totul!”.
Teoriile despre creier sunt captivante, dar procesele organice din spatele lor încă imposibil de demonstrat.
Să ne amintim de Bosonul Hix, denumit şi „particula lui Dumnezeu”! Când nu au mai găsit explicaţii la nivel subatomic, oamenii de ştiinţă s-au gândit la Divinitate.
Grecii au spus ca suntem formaţi din atomi. „Atomos” înseamnă „indivizibil”. Ulterior, omenirea a tot săpat şi a tot săpat până a descoperit că atomii sunt formaţi nucleu și electroni, iar nucleul, din protoni şi neutroni, ca mai apoi să iasă la iveală și alte particule subatomice – leptonii, barionii, mezonii, fotonii. Bine-bine, dar ce îi ţinea legaţi, uniţi? La un moment dat, ceva tot se rupe. Ceva nu mai corespunde matematic, chimic. În intimitatea neutronilor, este mâna lui Dumnezeu, cel care construieşte tot ceea ce vedem şi simţim. Acum ştim că-l avem pe Dumnezeu în noi. În creierul şi trupul nostru, pentru că acolo stă numai şi numai inexplicabilul.
Ai fi crezut până acum că mintea ta simte? Cum să lămurim ştiinţific asta? Ne-a luat sute de ani să aflăm că avem amygdala (amigdală cerebrală), o regiune din creier responsabilă de acţiunile noastre instinctuale. Ca la reptile funcţionează aceasta amygdală: e alb sau negru în jur. De aceea este numită şi „creierul reptilian”. Criminali ca Râmaru au avut amygdala foarte dezvoltată. Asta nu are de-a face cu Dumnezeu, ci cu Întunericul. Dar tot inexplicabil rămâne. Oameni ca Einstein au avut IQ-ul foarte ridicat. Asta are de-a face cu Fiinţa Supremă şi cu ceea ce trebuie să fim.
Multe mai avem de aflat. Sau poate că nu trebuie să le aflam pe toate. Căci ce-ar fi viaţa făra misterele ei? Fără de Dumnezeu?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
