Return to Dust / Yin ru chen yan

Cei pe care doar pământul nu-i disprețuiește

Despre viața rurală s-a tot scris în spațiul românesc, iată că marile teme (universale) se pot identifica și în spațiul cândva  ‘înfrățit’ cu cel mioritic, lumea din provincia Gaotai – patima pentru pământ. Return to Dust este o emoționantă dramă a scriitorului-regizor chinez, Li Ruijun, care urmărește relația în evoluție a doi ‘proscriși’, ambii sfidând așteptările celor din jur. Întreaga peliculă devine un hipnotic portret a două ‘deșerturi’ aruncate împreună pentru a încropi o viață de cuplu în timp ce înfruntă anotimpurile.

Pe fundalul unei urbanizări necontrolate dintr-o Chină rurală, se conturează povestea dintre Ma și Guiying, care au niște vieți asemănător de dificile. El e un fermier reticent, ultimul din familie rămas necăsătorit. Ea e infirmă, infertilă și trecută binișor de vârsta considerată potrivită pentru căsătorie în China rurală. Căsătoria lor aranjată, care unește doi oameni obișnuiți cu izolarea și umilirea, ar părea să-i forțeze într-o relație care o să le facă viețile mai grele. Totuși, în acest contur socio-cultural melancolic, asistăm la o bucată lirică de neorealism chinezesc (povestea e plasată în locul de naștere al scriitorului și regizorului Li Ruijun, la granița cu Mongolia). Întreaga peliculă devine o metaforă umanistă a unei lumi care se stinge, văzută prin prisma unui venerabil cuplu, șters cu multă cruzime de așa-zisele familii tradiționale. Deși realizatorul nu abordează fenomenul în mod direct, filmul evocă știri din ultimul deceniu despre „orașe fantomă” care se ridică în toată China rurală, unde creșterea accelerată a demografiei a depășit cererea de locuințe. Pe măsură ce dezvoltatorii eliberează zonele agricole pentru a face loc orașelor moderne, satele rămân subpopulate. Cel mai mare dintre aceste locuri, cu sute de mii de case goale, a apărut din deșertul din Ordos, o zonă asemănătoare cu cea în care se petrece povestea. Așadar, China a făcut progrese economice masive în ultimele decenii, dar cum rămâne cu oamenii prinși între fisurile uriașelor realizări economice ale țării? Li Ruijun se apleacă asupra unui simplu cuplu de fermieri din nordul Chinei, creând o poveste poetică care se desfășoară cu simplitatea unei fabule. Viețile umile descrise aici oferă un puternic contrast cu economia chineză care a condus la boom-ul construcțiilor.

Ma (Wu Renlin) este ultimul frate necăsătorit al familiei sale, un muncitor harnic, din greu exploatat de frații săi, în timp ce Guiying (Hai Qing) a depășit cu mult vârsta majorității mireselor din China rurală, sănătatea ei fragilă fiind afectată de o șchiopătare pronunțată și multe probleme de control al vezicii urinare. Familia ei a avut grijă de ea fără tragere de inimă, dar acum o vrea afară. Când cei doi sunt forțați să intre într-o căsătorie aranjată, ei se conformează în tăcere. Viitorul lor pare sumbru, Ma arătând – inițial – mai multă îngrijorare pentru măgarul său încăpățânat care îi trage căruța. Fotografia lor de nuntă devine un portret al unor străini fără bucurie, lipsiți total de comunicare între ei.

În ciuda faptului că familiile lor sunt indiferente față de ei, Ma insistă să-și venereze strămoșii și le cere să le binecuvânteze uniunea, primul semn că acest taciturn, analfabet, iubitor al pământului are o latură spirituală. Relația lor este redată cu delicatețe de Li Ruijun, fie că este vorba despre felul în care gătesc unul pentru celălalt, își țin de cald unul altuia sau își imprimă forma unei flori pe pielea celuilalt cu boabe de cereale. Nu veți auzi fraze precum „Te iubesc” sau îi veți vedea făcând dragoste sau îmbrățișându-se, dar dragostea pe care o au unul pentru celălalt este evidentă. Dar ei sunt deznădăjduiți, amar de săraci, iar sărăcia lor e văzută de alții din comunitate mai mult ca o piedică decât ca o problemă de rezolvat. Acest soi mândrie și pasiune se ciocnește, în cele din urmă, de o lume care – aparent – nu mai are nevoie și de ei.

Povestea se intensifică pentru că o schemă guvernamentală locală le oferă un câmp de lucru pentru un an și semințe de plantat pentru a cultiva porumb, pe care tot statul îl va cumpăra de la ei. Și tot Ma se găsește în situația de a ajuta comunitatea datorită faptului că avea o grupă rară de sânge (identificat în mod amuzant ca „sânge special de panda”), de care un bolnav, oficial al orașului, are nevoie pentru transfuzii. Nu că ar vedea prea multe avantaje din asta.

Cu privire ce devine imperceptibil mai intimă, cineastul chinez observă primele acte de bunătate ale lui Ma față de Guiying, care se pare că a cunoscut doar umilirea și singurătatea. Tot în acel moment, sunt introduse primele note ale minunatei partituri de coarde a lui Peyman Yazdanian. Încet, Guiying începe să răspundă grijii, îngrijorării și încrederii soțului ei, în timp ce acesta lucrează neobosit, împărtășind cunoștințele sale profunde despre agricultură. În timp ce stau temporar în diverse case abandonate, ei transportă apă pentru a face cărămizi de noroi pentru a-și construi propria casă. Devine emblematic gestul lui Ma de a reașeza de fiecare dată, la noua mutare, pe un perete de lângă pat, simbolul roșu „dublă fericire” pentru recent căsătoriți. Pe măsură ce anotimpurile se schimbă, elementele naturii sunt adesea împotriva lor, dar dorința comună de a-și crea o viață nouă îi susțin. Subtilitatea și nuanța cu care povestirea lui Li transmite relația lor în evoluție este dezarmantă; chiar și indicii de romantism înflorit târziu sunt prezenți. Iar cei doi actori – Wu Renlin este un obișnuit al dramelor rurale ale regizorului, Hai Qing o veterană mai cunoscută – sunt cu totul captivanți, chipurile lor expresive comunicând multe. Chiar eșarfa de un turcoaz viu pe care Guiying începe să o poarte reprezintă o notă de culoare înălțătoare în contrast cu tonurile pământului. Are o funcție simbolică similară cu cea a păsărilor (găinile) pe care cuplul le crește împreună, semnalând o nouă viață. Ma e o natură bună, în pofida faptului că familia sa îl exploatase continuu, totuși, bărbatul rămâne loial și restului comunității. Având acces la reprezentanții administrației locale, prin acele transfuzii periodice, Ma pledează – fără succes – pentru o mai bună compensare financiară a fermierilor locali înainte de momentul recoltării.

Desigur, filmul ar putea fi citit și ca o critică implicită la adresa Chinei pentru că i-a lepădat pe cei slabi în goana după modernizare. Ma rămâne un model de bunătate. Este un  suflet duios, cu profund respect pentru natură, iar această calitate se dovedește restabilitoare pentru Guiying. Cu toate acestea, există și limite ale sale, într-o criză de furie (unica). Își pierduse cumpătul din pricina stângăciei ei în timp ce încarcă fân, dar –  imediat – e cuprins de remuşcări. Pe tot parcursul filmului, ei învață cum să devină tovarăși apropiați, cum să se exprime, cum să aibă grijă unul de celălalt, și chiar și cum să zâmbească. Toate acestea, în ciuda muncii grele necesare, din cauza legăturii pe care au cu pământul, și a provocărilor care-i așteaptă pe drumul lor comun.

Durerea și răsplata stilului lor de viață sunt redate în detaliu, camera utilizând filmări lungi pentru a arăta procesul anevoios implicat în agricultură. Într-o lume în care se folosesc pe larg efectele generate de computer, această producție asiatică excelează în epic (realismul peisajelor și detaliile naturaliste). Atât Wu Renlin, cât și Hai Qing oferă performanțe excelente – există o adevărată abilitate în a putea întrupa oameni cu atât de puțin, fără să se adâncească în caricatură sau simplism. Li Ruijun nu are discursuri grandioase sau straturi sociologice mai ample, ci pare să observe pur și simplu, permițând publicului să tragă propriile concluzii.

În final, esențiale rămân câteva întrebări: pentru cine sunt aceste schimbări rapide și de ce oamenii sunt lăsați de izbeliște ? Când i s-a oferit un apartament, Ma a subliniat că nu ar mai fi fost spațiu pentru măgarul, porcii și puii lui. Guvernanții chinezi nu au în vedere problemele individuale, ci doar se rezumă să înfăptuiască «Marele Plan». Influențele occidentale sunt atât de mari, încât progresele tehnologice ale Chinei sunt uimitoare, dar Ruijun ne invită să ne apropiem și să ne concentrăm asupra detaliilor vieții rurale, cu oameni ținuți într-o capcană a sărăciei fără nicio vină. Rezultatul final este o liniștite devastatoare; nu se aude, ci rămâne în urmă doar un scâncet lung și trist.

Pe Mădălina o găsiți și aici.

隐入尘烟 / Hidden in the Smoke
Regia: Li Ruijun
Scenariul: Li Ruijun
Imaginea: Wang Weihua
Muzica: Peyman Yazdanian
Montajul: Li Ruijun
Costumele: Wu Jingyin
Machiajul: Wu Jingyin
Distribuția:
Ma Youtie – Wu Renlin
Cao Guiying – Hai Qing
Durata: 133 min.