Te-a părăsit sau s-a încheiat pur şi simplu. A fost marea ta iubire sau o altă mare iubire, a fost motivul pentru care te trezeai dimineaţa, pentru care erai frumoasă în fiecare zi, pentru care găseai energie şi bucurie, indiferent de cât de obosită erai, pentru a fi minunată, lângă el, pentru el. ”Ai pus suflet”, dar s-a terminat.
Fiecare zi pare un coşmar din care speri că te vei trezi. Preferi să dormi, ca să-l visezi; parcă numai aşa, prin vis, poţi face faţă plecării, pentru că acolo încă apare, încă te ţine în braţe.
Da, şi chiar aşa este, pentru că sufletele voastre încă se mai ţin în braţe. Îşi iau ”La revedere” şi îşi mulţumesc. Îşi cer iertare şi se bucură pentru tot ce-au trăit împreună.
Sufletele fac asta! Conştiinţa noastră, însă, ne îndeamnă să ne răzbunăm, ne stârneşte orgoliul şi vinovăţiile, fricile şi temerile.
Putem învăţa de la suflete… ele au ştiut de la început cât va dura şi ce vor învăţa împreună… sufletele au înţelepciunea aceea care aduce linişte, nu vor să deţină niciun fel de control şi doar se bucură. Se bucură şi învaţă!
În timpul acesta, tu suferi! După el, după ce a fost, după ce ar fi putut fi!
Ne-ar fi mai uşor dacă am ieşi din clişee, dacă am privi despărţirile cu mai multă maturitate şi un strop de înțelepciune, cam așa:
Dacă suferi, de fapt, după bucăţile din sufletul tău lăsate acolo, la el… că doar ”ai pus suflet”… Şi cum ar fi să iţi imaginezi măcar, pentru început, că nu mai suferi după el, că sufletul tău nu după el suferă acum, ci după bucăţile din minunatul tău suflet, care au rămas la el, pe care i le-ai daruit chiar tu?
Dacă tot ceea ce trebuie să faci pentru a ieşi din această suferinţă şi a-i pune capăt este să îţi chemi înapoi bucaţile mici sau mai mari din sufletul tău, trimise fără voia lui, a minunatului tău suflet, la el?
Iubirea e din inimă, sufletul e doar al tău! Dar nu ştim asta, şi vrând să ne exprimăm iubirea, rostim vorbe precum: ”te iubesc din suflet”. Frumos şi romantic, dar total nesănătos. Iubeşte-l din inimă şi ţine sufletul doar pentru tine. Nu e egoism, din contră. Având sufletul complet, poti oferi şi celui iubit mai mult! El te vrea completă, echilibrată, senină şi, mai ales, nedependentă de el!
L-ai iertat? Iartă-l! Te-ai iertat? Iartă-te!
Dacă nu ai făcut ceva care cu adevărat i-ar justifica plecarea, iartă-te, iartă-l și multumeste-i!
Și dacă ai făcut, tot asta ar trebui să faci. În plus, ar mai fi lecţia pe care a trebuit să o înveţi. 🙂
Mulţumeşte-i pentru ce te-a învăţat și pentru ce ai învățat, prin el! Mulţumeşte-i pentru că o vreme a fost raza ta de soare şi bucuria ta!
Iartă-l pentru că nu a putut mai mult şi pentru că atât şi aşa a ştiut el să te iubească.
Adu-ţi sufletul acasă şi staţi împreună, o zi, o săptămână, o lună sau un an… cât are el nevoie!
Fă loc în sufletul tău unei noi iubiri, dar lasă-l mai întâi să se reîntregească!
Iubeşte-te şi ai grijă de tine, fii blândă cu tine şi nu te învinovăţi. O iubire adevărată nu se destramă, oricât de greu ar fi la un momentdat, oricât ai fi greşit şi oricât ai fi fugit!
Spune-i sufletului tău că îl iubeşti, bucură-te că s-au întors la tine bucăţile ce au călătorit o vreme. Dă-i şi tu bucăţile lui de suflet înapoi. Şi el are nevoie să se întregească, ca tine!
În plus, doar nu vrei să ai locul ocupat tot cu el, trebuie să te pregăteşti pentru o nouă iubire.
Cu cât suntem mai împăcaţi, mai curaţi, mai liniştiţi şi cu tot sufletul acasă, cu atât sunt şanse mai mari să vină, în sfarşit, acel suflet, pe care îl aştepti… de pe la 18 ani. Parcă ar sta după colţ, aşteptând să fii, în sfârşit, pregătită! Iar tu îl iei în braţe, îl săruţi şi îi spui: ”Mai stai puţin, în curând voi fi bine şi pregătită să te primesc!”
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
