Nu ştiu ce-i afrodiziac la vederea ghioceilor sau a zambilicilor, de toată lumea se îndrăgosteşte primăvara! Pe mine mă apucă toamna, când lumea bună trece la vaccinarea antigripală şi toţi sunt luaţi.
Am pus ochii pe el la coadă la ghişeul unde plăteam pentru căldură administraţiei. Aşa am aflat că eram vecini. Mă mutasem doar de câteva luni, nu ştiam pe nimeni din bloc. Monitorizând, de la balcon, intrările şi ieşirile şi, în acelaşi timp, dând indicaţii altei vecine cum să parcheze fără pagube materiale, am descoperit că era însurat. Şi dracul era foarte negru, căci nevastă-sa era mai frumoasă. Sufeream şi nu era ceva care să mi se potrivească. Poate că era un tâlc în Postul Crăciunului, dar nu înţelegeam de ce Dumnezeu făcea experimente pe mine, că nu-l prinsesem. Între timp, era mai bine să-mi menţin optimismul cu soia, ciuperci şi varză murată. Pentru că îmi era greu să-l trec pe scurt-circuit, când mă împiedicam zilnic de el, pe scări (se furau becurile), mi-am aruncat un ochi şi pe disponibilii de la serviciu. Şef peste arhive era un tip nou-nouţ, gata să schimbe praful pe zâmbete, întotdeauna pus pe şotii. Da, era şi frumos.
Am vizitat arhiva instituţiei de atâtea ori, încât şeful a crezut că pregătesc cadou de ziua lui un istoric al genialităţii cu care se obişnuise să trăiască.
Ne-am împrietenit destul de uşor. Prima beţie a fost de-a dreptul interesantă, după ce ne-am sărutat şi pipăit vreo oră, mi-a mărturisit că e gay, dar s-a complicat ca să nu se deconspire. Nu avea, însă, de gând să lase lucrurile să meargă mai departe. Am hotărât să continuăm tovărăşeşte, ne eram simpatici. M-a luat cu el la petreceri, prin baruri şi mi-a prezentat şi nişte prieteni.
Pentru că la a doua beţie, fără să avem măsură, ne-am apucat iar de pupături, prietenii l-au sfătuit să scape de mine. Dacă îl contaminam pe el, puteam contamina pe toată lumea! Mă simţeam ca o ciumă bubonică. Când a început să mă evite, am plâns puţin şi apoi mai mult, pentru că mi se dusese vestea şi de cealaltă parte a celibatarilor, oarecum şocaţi de preferinţele mele sexuale.
Mă trezisem, dintr-o dată, apatridă, respinsă şi de homo şi de hetero, deşi din motive complementare. Viaţa mea sexuală era atât de singură, că îşi putea susţine doctoratul, plin şi neplagiat, la mănăstire.
Între timp, cel pe care-l iubeam divorţase şi se căsătorise cu alta. Şi mai frumoasă. Nu avusesem nici măcar o presimţire.
Măcar am scăpat de dragoste. E greu să tresari de la distanţă, proaspeţii miri s-au mutat în Finlanda. Acolo orice freamăt îşi dă duhul în guturai.
Nu ştiu ce-o să fac, dacă mi se mai întâmplă. Pentru nişte gay, sunt prea conservatoare, pentru cei ce se delimitează de imaginaţie, sunt încăpăţânată, deci lesbiană. Pentru mine sunt sexy, dar nu ştie decât oglinda…
Pe Liliana o găsiţi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
