Zâmbesc larg, cu ceașca de ceai în mâna stângă și cu dreapta pe tastatură, încercând să mă culeg, să mă adun frântură cu frântură și să-ți răspund scrisorii recente. Și cum să nu zâmbesc, ca o puștoaică, amintindu-mi atâtea sute de zile, și tot atâtea nopți, în care făceai tot felul de ghidușii doar ca să-mi smulgi zâmbete ori râsete-n hohote?! Descuiatul ușii de la intrare, din piruete repetate pe holul blocului, ți-l amintești? Prinsa cu țopăieli pe scări și pe la ușile vecinilor, joaca aceea de copii pe care numai lângă tine am trăit-o la vârsta la care orice fată va fi devenit deja FEMEIE… sărutări criminale și îmbrățișări pătimașe, istovitoare, și-n care mă învârteai copilărește, mie acestea nu mi-au ieșit din creier! Și nici din suflet…
La serviciu știu că te descurci. Ești priceput și la acest capitol! Încerc să ți le iau pe rând, nesuferitule, și sper să pot omite multe…
Întocmai așa este, jurasem că nu te voi mai căuta ori răspunde vreodată… dar nu mai rezist. Ai iarăși câștig de cauză!! Nopți la rând am adormit cu gândurile vraiște, ducându-ți dorul până la apăsare și insomnii și întrebându-mă, de fiecare dată, dacă-ți lipsesc, la rându-ți…
Ieși atât de des cât știi că mă enervează pe mine? Vii acasă, după club, cu câte o distinsă… fufă? Și niciodată aceeași? Splendid! Fă-o în continuare, nu m-ai surprins de această dată, însă ți-a reușit cu altceva. Ziceai ceva despre jumătatea aia a ta de inimă… Să simt, datorită acțiunilor tale, că am un cotlon al meu, acolo m-aș cuibări… de tot.
Încetează, te rog, să te mai amăgești că sunt prea încăpățânată, când, în mod cert, exact prin felul acesta al meu de-a fi m-am tatuat pe porii inimii tale, dar și ai trupului tău… trup pe care continui să-l vinzi, noapte de noapte, oricărei doritoare de hrană cu gust de mascul, apoi, cu cât le simți mai leșinate după tine, cu-atât te saturi mai repede de ele. Este perfect adevărat, la început te flatează, însă vine un moment în care, subit și parcă de neînțeles, pentru ele, ți se ia și gata!! Ele rămân cu întrebări fără răspuns: „Cu ce am greșit? Am făcut totul perfect, am fost umilă și supusă, de ce a plecat? Eu sunt creația lui, de ce mereu se-ntoarce la AIA?!”, iar tu revii, iar și iar, tocmai la „căpoasa” aceasta…
Acum, știm amândoi de ce o faci… și o faci deoarece trupul tău vrea cu aviditate fiecare confirmare și toate impulsurile trupului meu și totodată fiindcă, pe undeva, al tău suflet tânjește după grija, încrederea și liniștea pe care le simți când îți sunt în preajmă… or când te am în brațe, strâns puternic. Oh, ce echipă de neînvins am fi făcut!!
Dar cu vorbele ne-am dumirit, dragul meu fost… Există un timp pentru orice și fiecare. Acum a sosit timpul faptelor, iar acestea se cer a fi distincte de cele anterioare. Pentru un rezultat diferit, se impun acțiuni diferite, prin urmare ce-ar fi să începem… altfel?! Ce-ar fi să apăsăm pe start cu o ieșire în parc, printre frunzele arămii, uscate? Sau… hai la o prăjitură, într-o cofetărie cochetă și vino cu o cală în mâna dreaptă! Poate fi și neagră… Sau invită-mă la micul dejun, într-o librărie, pe unul dintre bulevardele agitate ale orășelului nostru! Ia-mă cu tine la rummy, la familia de la etajul V ori așteaptă-mă cu-n prânz cald între două zboruri! Întreabă-mă despre serviciu, ascultă-mi poveștile, toate, și nu mă mai lăsa din brațe, căutându-mi mereu vaginul. La acest capitol știm perfect ce putem unul cu și pentru celălalt, iar eu deja am reținut că doar pe mine vrei să mă „f.ți”. Ai fost fascinant de clar și ideal de hotărât când mi-ai urlat asta-n miez de noapte, în fața serviciului de informații…
Știu că în poveștile de amor moderne, nu există astfel de întâlniri, ci doar invitații la film, acasă la unul dintre cei doi sau, și mai direct, după club, în așternuturile deja boțite cu și de o alta anterioară.
Însă tu știi că eu nu-s atât de aprig concentrată către modernism…
Deci… cap ou pas cap? 🙂
Schimbând tonul serios, de „prea femeie”, atitudine ce nu te foarte încântă și reluându-mi zâmbetul pe chip, mă imaginez gătindu-ți. Îți port tricoul roșu, preferatul tău, pe care l-am respălat de atâtea ori, în picioare am papuci de casă pufoși și mă plimb de-a lungul blatului din bucătărie cu tigaia pentru clătite în mâini. Tu amesteci într-o mămăligă pe care am greșit-o și ți-am dat-o să te lupți tu cu afurisitul de cocoloș… „Va ieși de nota 10+!” – îmi șoptești la ureche, în timp ce-mi așezi un sărut tandru, urmat de o mușcătură dureros de dulce…
Și iarăși mă aflu între pereții apartamentului tău, de pe strada Albă. Mi-este teribil de frică de tot ce mă faci să simt, însă îmi doresc, cu toată eu, să fi făcut deja pașii anteriori… sper să mă fi ținut de mâini suficient de des și de strâns, încât să mă convingi că de această dată încercăm fiindcă așa vor și inimile noastre, amândouă, nu doar trupurile noastre… Cu absolut toate celelalte ai căutat și făcut sex. Cu mine, fă dragoste, Iubitule!!
Ai un rosé, te rog? Aș cam vrea să-mi picuri câțiva stropi pe buze…
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
