Te urăsc pentru clocotul din mine, pentru uragan sau tsunami.
Te urăsc pentru poeziile cu care m-ai bombardat săptămâni în șir, zi și noapte.
Te urăsc pentru că nu îmi mai găsesc locul și rostul.
Te urăsc pentru mâinile tale,
Te urăsc pentru toate lacrimile mele.
Te urăsc pentru că nu îmi ajungi niciodată, te urăsc pentru că nu se poate.
Te urăsc pentru că, vrând-nevrând, am devenit ce nu aș fi vrut vreodată să fiu!
Te urăsc pentru că nu pot fără tine.
Te urăsc pentru că te bucuri liniștit de cadoul tău – așa cum mă numești.
Te urăsc pentru că îmi spui cuvinte minunate, te urăsc atunci când nu mi le mai spui.
Te urăsc că poți fără mine.
Te urăsc pentru că ești primul gând dimineața și ultimul gând seara.
Te urăsc pentru că îmi vezi defectele, deși spui că sunt steaua ta.
Te urăsc pentru toată amețeala din vinul rose.
Te urăsc pentru că eu nu îți sunt suficientă să fii fericit.
Te urăsc pentru orgoliul tău masculin!
Te urăsc pentru că doar cu tine pot vorbi câte în lună și în stele.
Te urăsc când te prefaci.
Te urăsc pentru că vrei să îmi spui ce vreau să aud și ocolești adevărul.
Te urăsc pentru că îmi faci vrăji (nu am altă explicație pentru ce mi se întâmplă).
Te urăsc pentru că sunt din categoria „proasta aia”.
Te urăsc pentru toate așteptările mele utopice, te urăsc pentru lumea de vis în care trăiesc.
Te urăsc acum, când simt iar că nu mai pot…
Te urăsc pentru că, deși încerc să fug de tine, tot mai tare mă apropii.
Guest post Mia Zmeu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
