Anii mei… Mulți, puțini? Îmi place să spun că anii sunt doar un număr, nu altceva. Sufletul e cel care se simte tânăr sau bătrân.
Anii mei sunt ani în care am trăit fără “sclipici”. Ani de momente fade si plate. Nu ardea focul din mine… eram doar fum. Un fum de oxigen uneori, alteori un fum înecăcios.
M-am scormonit în mine pentru a-mi găsi calea. Căutam în mii de cărți acel “ceva” care să aprindă în mine “scânteia”.
Eram înconjurată mereu de oameni minunați, prieteni de o viață, pe viață. Cu ei aveam zâmbetul pe buze și sufletul deschis… imitații de bucurii.
Uneori eram rănită, călcată în picioare, dar înduram totul, îndepărtându-mă de acel Dumnezeu supărat pe mine, oricât încercam eu să-i intru în grații. Cred că nu-i plăceam.
Mi-au trecut prin timp anii…
Și fără să mai cer, fără să mai sper, mi-am acceptat destinul scris undeva, de cineva…
Atunci a apărut el. Un om. O poveste. O altă viață.
Și ne-am vorbit. Liber. Fără prejudecăți. Fără judecăți. Doar adevărul nostru. Ne curgeau cuvintele. Ne curgeau credințele…
Sursă foto: freeimages.com
Ne întâlneam doar în cuvinte, prin clipe la marginea serii. Inventam lumi. Apoi trăiam în ele. Creatori și creați. Experimentam. Nășteam idei pe care le transformam în trepte pentru urcarea noastră la altceva. Mult mai bun și mai frumos.
Ne dezgoleam unul în fața celuilalt fără temeri… Se revărsa din el atâta bunătate și înțelegere… nici nu mi-am dat seama ce se întâmpla cu mine…
Mi-a pătruns în suflet cu o imensă liniște, pe care a așternut-o în viața mea. Cu miros de verde crud și de mai vreau. Cu parfum de nopți în doi. Cu urme de atingeri. Cu gust de el. Un rai în care eu eram regina… o regină fără averi și fără coroană…
Se declanșase “scânteia”… tot ce căutam fără să știu, tot ce-mi doream… era în mine. Comoara era ascunsă în mine: IUBIREA!
Acum s-a ațâțat focul. Ardeam pe un altar de om.
Mână în mână priveam viața, soarele, oamenii, pământul… dar erau altfel. Totul era schimbat. Erau aceleași lucruri, dar pentru prima oară le vedeam diferit. Parcă am fost oarbă, iar el mi-a redat lumina.
Un om ca un zeu. Un om cu care creionez în fiecare zi lumea. Desenez iubirea în cele mai aprinse culori. Cânt pe notele zâmbetelor fericirea.
Cu el sunt o regină. Fără averi. Fără coroană. Regina inimii lui.
Guest post by Adina Pop
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Decât fericită la Costinești, mai bine în depresie la Monaco
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
