Îl iubeam atât de mult, încât dacă l-ar fi amenințat cineva cu pistolul, m-aș fi pus scut, ca să încasez eu glonțul. Aș fi intrat în flăcări după el să-l salvez, ori să murim împreună. Şi el mă iubea. Când mă privea, i se împăienjeneau ochii. Când treceam strada, mă ținea protector de mână ca pe copii. Mă și întrebam cum de-am reușit eu să trec strada atâția ani, fără să mă țină el de mână? Cum mi-am risipit eu toți anii din urmă, fără să-mi petrec fiece clipă cu el? La un moment dat, însă, prietenele cred ca au început să devină invidioase, băteau apropuri răutăcioase că îl cam ţin în puf. Ba chiar și unii dintre prietenii lui îmi strecurau, finuț, că îl cam răsfăț. Că i-am cumpărat mașină, că îl îmbrac, îl plimb… Dar ce sens ar fi avut viața mea, dacă m-aș fi plimbat de una singură, fără el? La ce sunt buni banii, dacă nu-i cheltuiești pe fericirea ta și a celor pe care-i iubești. Şi-l iubeam. Doamneee, ce-l mai iubeam! Hmm, ce lume rea! Frate, nimic nu-i mai al dracului ca norocul altuia! E adevărat că eu eram o femeie de succes, cu bani, cu statut social, iar el era vraiște și fără niciun ban sau perspectivă. Dar nu-i poți face o vină și e nedrept să-l judeci pe un om doar pentru că n-a avut noroc.
Şi ca o dovadă supremă de încredere și de iubire, ne hotărâm să cumpărăm împreună un apartament. El avea o mică sumă adunată, eu pun o sumă de două ori mai mare și mai face el un credit de nevoi personale, cu mine garant ipotecar. Surpriza cea mare și cu fundă i-o fac la notar. Casa vreau să fie a lui. Eu nu vreau să fiu trecută în acte copropietar. Nu vreau să mă gândesc că el vine acasă doar pentru că nu are unde se duce și stăm împreună, ca atâția alții, doar pentru că avem proprietăți comune și rate la bancă. Este un dar pe care i-l dau lui cu tot sufletul, dar și cu gândul otrăvit că, dacă stă cu mine de atâția ani doar din interes, acum e momentul să aflu. Dar nici vorbă. Chiar că lumea e rea! Suntem mai fericiți ca oricând. Eu ca o rândunică alerg și cheltuiesc, vorba aia, fără număr. Vreau să fac cuibul palat. Mobilez cu canapele din piele, draperii de tafta, electrocasnice, nimic nu e prea scump pentru căminul nostru. Amenajez și decorez casa, după chipul, sufletul și asemănarea mea.
Trec trei ani de perfecțiune, iubire, pace și fericire, doar că, de la o vreme, minunatul meu iubit lipsește din ce în ce mai mult de acasă. Şi-a luat o motocicletă și a dat în damblaua motociclitului. Am înțeles, de, și el, ca băieții… Până într-o zi când am priceput că problema mea nu era numai motocicleta, ci mai era și o iubită minoră. Nu mai intru în amănunte. Nu mai contează. Rănită, înșelată și mințită, m-am mutat din cuibușorul nostru și i-am lăsat locul alteia, pe canapeaua mea de piele. O altă femeie trage acum draperiile scumpe alese de mine cu grijă și trebăluieşte prin bucătăria mea venghe cu alb și oranj. Până și tigăile erau oranj. Offff! Dar și pe el îl doare. Daaaaa. Îmi spune că suferă, că-i e dor de mine. Dar că poate că e mai bine așa și tare ar vrea să rămânem prieteni. Plâng cu sughițuri și muci și mă întreb cum oare pot rămâne prietenă cu un om pe care îl iubesc și m-a trădat? Cum să rămân prietenă cu un om cu care am trăit nopți nebune de dragoste? Ce înseamnă să rămânem prieteni? Să ne întâlnim la o bere și să ne povestim cum ne-o tragem cu alții? Să jucăm şeptic? Să îl chem când îmi vine ciclul şi mă doare burta, ca să mă țină de mână? Să îl chem să-mi schimbe garnitura la chiuveta din baie? Nu, merci, pot chema instalatorul.
N-am rămas prieteni, dar eu am rămas în brațe cu rata la bancă, pe care el mi-a spus cu gingășie, iar eu, ca prietenă, trebuia să înțeleg, că nu are de unde să o plătească, dat fiind că eu eram cea cu portofelul, dar și garant ipotecar. Nu a înțeles că trebuie să o plătească până nu l-am dat în judecată. M-am consolat cu gândul că nu sunt singura femeie care e deșteaptă doar până ce se îndrăgostește, iar după aceea se aseamănă cu toate celelalte şi devine proastă, doar ca eu am curajul să o şi recunosc.
Pe Miriam o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
