Unorthodox este, fără ambiguitate, povestea evadării unei femei dintr-o societate pe care o găsește sufocantă. Tânăra își extinde, totuși, curiozitatea și înțelegerea către cei care consideră că izolaționismul hasidic este un refugiu dintr-o lume care a fost continuu ostilă evreilor. Adevărul este că Esty (Shira Haas), o mireasă de nouăsprezece ani, dintr-o căsătorie aranjată nefericită, este prinsă în spatele unei granițe internaționale. O găsim în apartamentul ei, privind peisajul stradal din Brooklyn. Dar, așa cum îi va spune unei amice, „Williamsburg nu este America”. Sârma subțire care înconjoară comunitatea hasidică Satmar în care locuiește ar putea la fel de bine să fie o «Cortină de Fier». Bazat pe memoriile lui Deborah Feldman, Unorthodox, serialul de la Netflix prezintă telespectatorilor o perspectivă rară, cea a femeilor din interiorul unei comunități hasidice din Williamsburg/New York. Aflat la granița dintre documentar și ficțiune, Unorthodox prezintă o mulțime de ritualuri hasidice specifice și aspecte ale stilului de viață din această comunitate; atitudinea eroinei se leagă mai mult de subtitlul cărții: „Respingerea Scandaloasă a rădăcinilor mele hasidice”. Spectatorul poate sesiza nota melancolică din această poveste, narată cu o notă pe cât de sensibilă, pe atât de respectuoasă, dar cu un sentiment mereu copleșitor. Și, totuși, sentimentul de sub această poveste este o «neliniște liniștită», care se simte din lacrimile care curg pe obrajii curajoasei evadate Esther. Membrii comunității își amintesc povestea evadării din Egipt pentru a nu uita de suferința istorică a poporului evreu. Lecția ei este că ori de câte ori se asimilează în comunitatea mai mare, evreii sunt pedepsiți pentru asta: „Când uităm cine suntem, invităm mânia lui Dumnezeu”.
Creat de Anna Winger și Alexa Karolinski, serialul pune în contrast noua poveste a lui Esther/Esty cu flashback-uri – procesul care a rupt-o în cele din urmă. În acest permanent du-te-vino între trecut și prezent, spectatorul identifică atât detalii culturale bogate despre comunitatea din Williamsburg în care viețuise Esty, cât și o notă tragică. În această poveste, religia este prezentată ca o «sentință pe viață», fără bucurie. Acestă senzație o simțim atunci când o vedem pe eroină simțind aterizarea în Berlin ca pe o adevărată gură de aer proaspăt. Așadar, formidabila actriță israeliană Shira Haas o interpretează pe Esther (cunoscută și sub numele de Esty), o tânără dintr-o comunitate ultra-ortodoxă din care vrea să iasă. În primul dintre cele patru episoade ale miniseriei, ea plănuiește o evadare într-o destinație care ne devine treptat clară (Berlinul), din motive din ce în ce mai pertinente — opresiunea cu care s-a confruntat ca femeie în comunitate, mai ales după ce a fost căsătorită cu un bărbat pe nume Yanky (Amit Rahav). Existase un scandal în cadrul comunității, reflectat pe fețele altor femei (cum ar fi bunica lui Esty, Babby/Dina Doron), care au fost ele însele reduse la tăcere de patriarhat.
Într-o zi, cu bani gheață și câteva hârtii ascunse într-un plic ținut în talie, ea sparge acea barieră, prinzând singură un avion spre Berlin, căutând-o pe mama care o părăsise când era mică (din pricina soțului alcoolic și a presiunii comunității). Mereu duală, Esty traversează stări contradictorii. Odată ajunsă la Berlin, tânăra începe să exploreze perspectivele incerte ale unei noi vieți seculare, urmărind o audiție la Conservatorul de Muzică, în timp ce se gândește dacă să-și anunțe mama – o altă evadată – despre sosirea ei. Deși e singură și speriată, Esther simte rapid diferența – culori strălucitoare, un grup divers de oameni, spații deschise. Chiar și lumina zilei pare să fie mai strălucitoare acolo. Fiind o persoană care a practicat în secret pianul ani de zile (o femeie cu talent era considerată ‘lipsită de modestie’), ea găsește refugiu în Conservator , dormind acolo într-o noapte, dar și împrietenindu-se cu un grup de studenți. Grupul eterogen, multicultural, de studenți berlinezi oferă o puternică juxtapunere familiei conservatoare. Tinerii muzicieni o acceptă și încearcă să o ajute să obțină o bursă de studiu. Pentru ei, Esty este ca un extraterestru fascinant, un călător în timp din secolul al XIX-lea, dar fac tot posibilul să o ajute.
Dispariția lui Esty creează un nou scandal în comunitate, care o vedea deja suspectă atât din cauza părinților ei, cât și din cauza ‘acreditărilor’ ei ca soție: „Un an de căsătorie și nici măcar un copil!” – spunea soacra ei. Bătrânii îl trimit pe soțul confuz și blând, Yanky (Amit Rahav), să o caute, însoțit de Moishe (Jeff Wilbusch), un evreu risipitor care vede misiunea de recuperare ca pe o șansă de a câștiga reacceptarea în comunitate. Ceea ce se derulează este o poveste de descoperire personală cu intensitatea unui thriller de spionaj. Evadarea lui Esty este doar o parte din povestea seriei Unorthodox, bazată pe memoriile lui Deborah Feldman. Întrebarea este de ce a fugit. Posibilele răspunsuri le aflăm de la realizatoarele serialului, din seria de flashback-uri despre căsătoria aranjată dintre Yanky și Esty. Pețită de o femeie, Esty o întreabă pe mătușa ei Malka (Ronit Asheri): „Cum este băiatul?”. Pentru Malka, este o întrebare absurdă: „Este ca toți ceilalți. Normal.”
„Normal”, la început, era tot după ceea ce tânjea Esty. O tânără visătoare, cu o pasiune pentru muzică – într-o comunitate în care femeile nici măcar nu au voie să cânte în public – s-a văzut întotdeauna ca o neadaptată. Poate, spera ea, a deveni soție și mamă îi va da sentimentul că are și ea scop. În schimb, ea și Yanky – introvertiți, stânjeniți, ca doi copii mari – se dovedesc incompatibili. Din păcate, căsătoria, decât să-i dea lui Esty un sentiment de identitate, mai degrabă o neagă: ea nu mai este ea însăși, ci „soția lui Yanky Shapiro”. Serialul alocă o mare atenție sexualității, înfățișând această latură a vieții conjugale dedicate exclusiv în serviciul ego-ului unui bărbat, ca în mai toate societățile patriarhale.
În același timp, filmul urmărește peregrinările lui Yanky și Moishe prin Brooklyn, apoi prin Berlin, pitindu-și perciunii sub caschete de baseball. Cei doi bărbați încearcă să dea de urmele lui Esty, căutând-o inițial la Leah (mama fetei, care părăsise de mult comunitatea). La fel de înspăimântat ca și Esty, tânărul ei soț încearcă să echilibreze în inima lui rolurile sale de bărbat hasidic și ceea ce i se pare corect pentru o persoană liniștită, în vreme ce Moishe lasă la vedere o latură mai întunecată și se distrează la jocurile de noroc sau cu interlopii în Berlin. Între timp, Esty se trezește că reîncepe viața de la zero, prestația fermecătoare a tinerei Haas prezentând o femeie care se confruntă cu atât de multe lucruri noi, dar relativ obișnuite, cum ar fi să încerce blugi, să asculte muzică tehno sau să folosească un motor de căutare pe internet. De asemenea, este remarcabil cum Yanky, crescut să creadă că în calitatea sa de soț-„rege”, descoperă că obiceiurile care i-au definit viața sunt mai subțiri și mai fragile decât sârma din jurul cartierului său. Tânăra actriță Shira Haas este un fenomen: expresivă și captivantă. În timp ce Esty își croiește drumul, atrasă mai mult de speranță decât de atracția pentru muzică, Haas te face să auzi simfoniile fără sunet din capul ei. În prima oră, Esty merge la plajă cu noii ei prieteni, își scoate cu grijă lenjeria intimă, se plimbă în mare parte îmbrăcată prin apă și își lasă peruca în derivă. Secvența contrastează cu o scenă ritualică, de scăldat la un mikvah, unde era curățată/purificată înainte de nuntă. Totul e mereu dual și nuanțat la acest personaj.
Urmărind imaginile, spectatorul trăiește senzația de altă lume, un merit avându-l regizoarea Maria Schrader (seria Deutschland 83). Pendulând între Williamsburg și Berlin, printre dialoguri în engleză, idiș sau germană, cu scene de epocă meticulos proiectate, există mereu sentimentul că serialul are loc simultan în trecut și prezent. Berlinul însuși joacă un rol convingător în Unorthodox, având în vedere că povestea se concentrează asupra impactului trecutului. Mereu, e prezentă trauma Holocaustului, care oferă o tensiune ideologiilor pe care povestea le atinge sumar. Totuși, Esther se află la Berlin în parte din cauza istoriei sale și a tuturor sufletelor pierdute care sunt acolo; dar Esther este legată de locul pentru că are un sentiment de viață nouă. Grație minunatei actrițe Shira Haas, serialul oscilează între drama dură a maturizării și o poveste despre supraviețuirea încordată.
Deși deplânge soarta unei femei, serialul are o notă de tandrețe. Cu toate că temele filmului ar fi fost lejer tratate într-un lungmetraj de două ore, în special pentru a opri șocul libertății atât de mult așteptate, Unorthodox prezintă dezertarea-trădare a unei femei care vrea să știe cine este cu adevărat. Bunăoară, regizoarea Maria Schrader și scenarista Anna Winger au transformat un șablon familiar într-un thriller captivant, ilustrând lupta unei tinere care își caută individualitatea, dar și eforturile tulburătoare ale bărbaților convinși că o pot opri. Până la episodul final, serialul oferă o oarecare măsură de ușurare în ideea că niciun control al minții nu poate menține un spirit liber în jos pentru totdeauna. Unorthodox nu respinge atât de mult lumea de care Esty încearcă de zor să scape, ci doar celebrează capacitatea ei de a crea una nouă, în propriile ei condiții.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Maria Schrader
Scenariul: Anna Winger și Alexa Karolinsk după volumul Unorthodox: The Scandalous Rejection of My Hasidic Roots de Deborah Feldman
Imaginea: Wolfgang Thaler
Montajul: Hansjörg Weißbrich
Muzica: Antonio Gambale
Distribuția:
Shira Haas – Esther “Esty” Shapiro
Amit Rahav – Yakov “Yanky” Shapiro
Jeff Wilbusch – Moishe Lefkovitch
Alex Reid – Leah Mandelbaum
Ronit Asheri – Malka Schwartz
Gera Sandler – Mordechai Schwartz
Dina Doron – Bunica lui Esty
Durata unui episod: 52-54 min.
Data lansării: aprilie 2020
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
