Fluturele, mai ales specia “de stomac”, apare ca rezultat al unor priviri galeșe. Întâi dă dintr-o aripă, timid, să te anunțe că e acolo, apoi, pe neașteptate, simți în tine o horă întreagă și te întrebi când oare au avut timp să se multiplice.
Se recomandă citirea cu atenție a instrucțiunilor provocatorului de fluturi. În caz de reacții adverse, consultați cel mai apropiat Horoscop sau Mamă Omidă.
Poate nu toate, dar majoritatea femeilor se tâmpesc iremediabil, precum soldatul Svejk, în contact cu specia asta de insectă.
Citesc horoscopul, al lor, dar și al multdoritului. Sapă după informații și încep să se acomodeze cu stilul de viață al obiectului dorinței, de rămâne domnul trăsnit de admirație, când, complet dar compleeeet spontan, doamna îi propune fix 5 activități de recreere care în mod cu totul întâmplător sunt acelea 5 pe care le preferă el.
Unii numesc aceste doamne Mafalda, eu le numesc informate.
Știți desigur continuarea. Toate am trecut pe acolo.
Ce voiam să spun e că eu detest fluturii. Specia de stomac, bineînțeles. La mine vin cu amețeli (mă ia amețeala când îl văd), pierderea concentrării (nu mai știu unde am fost și ce am făcut cu el) pierderea memoriei (uit că mai am și altă treabă), pierderea bunului-simț (aha, deci nu ne putem lua concediu de la toată viața pe care o avem, să fugim în lume și, să trăim boem, nu?) și mai ales a pudorii (aaaaa, desuurile astea din dantelă? Așa mă înfășa mama pe mine când eram mică, și-am rămas cu obiceiul ăsta. Nu, nu, nu am dat trei salarii pe ele doar ca să te impresionez mai bine, Scufițo!) .
Și-așa, din superorganizata de mine, rămâne doar o supercalifragilistică persoană care pare nebună de legat pentru cei care nu știu ce se întâmplă, incapabilă să se oprească din râs și gata oricând de o trăsnaie.
Îmi pare rău. Pentru mine îndrăgosteala seamănă cu vreo 5 diagnostice din compendiul de psihiatrie.
Dragi fluturi, nu vă vreau. Valea! Sunteți voi drăguți, dar unii dintre noi trebuie să mai și muncească. Și acei unii nu sunteți voi.
În schimb, când fluturii aceia drăgălași sunt goniți și nu sunt lăsați la dresat în mâna cui i-a plantat în stomac, se transformă. Devin lilieci și încep să se agațe cu ghearele de pereții stomacului. Cresc precum o foame și storc râuri de lacrimi din posesoare, dacă acestea se încăpățânează să reziste precum coafura la trei fenomene ale naturii.
Ajutor! Cred că am lilieci.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Patru semne că ești afectat de căldură și remediile recomandate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
