Dr. Moses Murandu, originar din Zimbabwe, acum lector la o universitate din Marea Britanie, își amintește că, în copilărie, juliturile sau tăieturile îi erau frecate cu sare, iar în zilele mai norocoase, când aveau bani de zahăr, aceeași procedură ajuta la o vindecare mai rapidă. Când a ajuns ca asistent medical în Marea Britanie, în 1997, a constatat că zahărul nu era deloc folosit în sistemul medical și a decis să facă ceva legat de această stare de lucruri. Douăzeci și unu de ani mai târziu, proiectul pilot legat de aplicațiile cu zahăr în vindecarea rănilor a fost premiat. Pentru că, în unele părți sărace ale lumii, unde oamenii nu-și permit antibiotice, această procedură simplă ar putea fi o soluție cheie, dar și pentru că există interes și în țările dezvoltate – se întâmplă tot mai frecvent da o rană odată infectată să nu răspundă la tratamentul cu antibiotice.
Cum tratezi o rană cu zahăr obișnuit, obținut din sfeclă sau trestie? Simplu, presari zahăr granulat și bandajezi. Cristalele absorb toată umezeala care favorizează dezvoltarea bacteriilor și fără bacterii rana se vindecă mai repede.
Paranteză: consumat, zahărul scade capacitatea leucocitelor (fagocitelor) de a ucide microbii. La o glicemie normală, între 60 şi 100 mg/dl, celulele sistemului imunitar sunt foarte active. Odată cu creşterea glicemiei, leucocitele îşi modifică forma și devin mai leneșe, reacţionând mai greu faţă de agenţii patogeni. Dacă pe stomacul gol şi cu o glicemie normală un leucocit distruge 14 bacterii, după o masă conţinând 20 linguriţe de zahăr, adică 2 felii de tort sau 2-3 pahare de băuturi dulci, un leucocit nu reuşeşte să distrugă decât o singură bacterie, deci capacitatea de luptă a fost diminuată cu peste 90%.
Visul lui Murandu este să convingă autoritățile să folosească zahărul (nu cel de la magazin, ci o formă sterilizată) ca o alternativă la antibiotice. Visul marilor companiilor farmaceutice este diferit. Deci nu vor investi în cercetarea unui produs pe care nu-l pot și patenta.
În timp ce Dr. Murandu continuă studiile pe oameni, în SUA, un veterinar folosește din 2002 amestecul de zahăr și miere (mai scumpă, dar și mai eficientă) în tratarea rănilor animalelor de companie cu rezultate foarte bune.
Mai e drum de parcurs pentru a găsi formule de zahăr care să vindece mai mult decât răni externe (metodă care funcționează și pentru diabetici!), pentru că un alt studiu arată că o altă direcție revoluționară ar fi folosirea lui pentru a stimula procesul de formare a vaselor de sânge…
Nu e ciudat cum zahărul, al cărui consum e responsabil de efecte adverse grave, ar putea deveni salvatorul omenirii? Pentru că multe sunt încă secretele propriului nostru corp și noi prea căutăm soluțiile în afara lui… Oricum, până la noi descoperiri, nu uitați că creierul nostru are nevoie zilnic de 140 g de glucoză, dar nu săriți calul așa cum reiese din statistici – media europeană e de 16 kg/an/european, media românească e de 30 kg/an/român.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
