Cineva le făcuse cunoştinţă cu scopul vădit de a-i cupla. La început, s-au privit cu suspiciune, s-au analizat la rece, și-au pus întrebări de parcă s-ar fi aflat şi unul, şi celălat la un interviu de angajare (până şi cum se descurcă cu engleza şi franceza o întrebase el, şi asta pentru că, în prezentarea pe care o primise de la cel care le făcuse cunoştinţă fuseseră menţionate şi limbile străine pe care ea le vorbea). Între ei, o diferenţă sexi de 7 ani.
Au ieșit la o cafea. El – de o eleganţă aparte, cu maniere considerate azi aproape desuete. Ea – tânără, frumuşică, expansivă. El dă semne că o place. Cochetează discret, vorbind alternativ, în cele două limbi străine pe care ea le cunoaşte. Pentru el, ambele sunt native. Pe ea, emoţiile o dezavantajează şi greşeşte adesea. Pe măsură ce se întâlnesc mai des, ea pierde teren. Se îndrăgosteşte prosteşte. El o place, moderat, continuând să fie exagerat de galant.
Pe ea o derutează politeţea lui retro şi o interpretează greşit. Începe să-i facă, disperată, avansuri. El dă înapoi. Îi prezintă foste prietene, cu intenţia de a o descuraja. Dar continuă s-o sune, s-o invite în oraş. Ea e tot mai confuză. Îndrăgostită până peste cap, visează că fug împreună şi se căsătoresc… Însă realitatea se doveşte cu totul şi cu totul alta, iar el treptat, tot elegant, se retrage din viaţa ei, abandonând-o…
După ceva timp însă, revine cu telefoanele… S-o întrebe el ce mai face… Se întâlnesc la o cafea. Altă cafea. Sunt neschimbaţi. Ei îi bate inima tare. Şi simte că e atunci ori niciodată. Aşa că, după ce-și împărtășesc relaţiile dezastruoase pe care le aveau amândoi atunci, ea îi propune să le lase în urmă şi să înceapă propria poveste. El, neclintit, cu un zâmbet impecabil, refuză. Ea ştie că şi-a jucat ultima carte. Se despart politicos. Peste câteva zile, el o sună, propunându-i să se întâlnească la un eveniment. Şi atunci, ei îi vine ideea. Acceptă, dar nu merge singură, ci însoţită de şefa ei, o şerpoaică frumoasă, căreia nu îi rezista niciun bărbat şi al cărei caracter mizerabil era cunoscut şi detestat de toată firma. Dar ştia cui să-i facă ochi dulci. Se întâlnesc, le face cunoştinţă, iar sufletul ei vigilent de îndrăgostită respinsă îi simte tresărirea. Aceea pe care o căutase în toţi aceşti ani în el. Şi zâmbeşte amar, mulţumită… Inventează o scuză oarecare şi pleacă, lăsându-i singuri.
A doua zi și-a dat demisia şi și-a schimbat numărul de telefon…
Guest post by Amalia S.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
