La petrecerea de Crăciun a firmei toți angajații au fost invitați alături de partenerii de viață. Nu ar fi fost frumos să îi lase singuri, acasă, în ajun de sărbătoare și, în plus, astfel aveau ocazia să se cunoască mai bine și să-și consolideze relațiile… cel puțin așa gândeau șefii, dar realitatea din teren era o idee diferită. De fapt, aproape nimeni nu avea chef să-și amestece viața de familie cu cea de la serviciu, acolo unde petreceau chiar mai mult timp decât acasă și acolo unde se creaseră relații paralele cu cele oficiale – personale sau profesionale. Să aduci la un loc soția cu colega care-ți cumpără în fiecare zi câte ceva dulce și-ți face ochii și mai dulci cu promisiuni încă neîncepute, mai ales că ea nu știe că inelarul tău poartă taina unei verighete pe care o înfunzi, clasic, prin buzunare înainte să intri în birou, nu pare o idee tocmai bună, așa cum nu pare o idee bună ca soțul să afle despre jocurile nevinovate, ca-ntre colegi, care s-au mai lăsat în câte o seară cu câte o giugiuleală prin colțuri de birouri întunecate, că dacă nu ar fi mai bănănăit femeia de serviciu pe acolo, sigur s-ar fi terminat cu foc de artificii… Însă aparențele sunt aparențe, iar imaginea, imagine, trebuie păstrată impecabilă, așa că fiecare s-a înarmat cu o doză nervi tari, mai ales că, exact cu o zi înaintea petrecerii, a circulat prin departament un email neoficial în care cineva luase o inițiativă cel puțin… să-i zicem riscantă. Pe scurt, în email se preciza că pentru cei care nu doresc să-și schimbe imediat locul de muncă – deși nu ar fi fost o idee rea, având în vedere oportunitățile de pe piață – ar fi bine ca toată lumea să se abțină de la glume și apropouri cu tentă sexuală sau la secretele pe care, între ei, colegii și le cam știu. Până la urmă, paza bună trece primejdia rea și nu poate fi o petrecere mai periculoasă decât ședința trimestrială de evaluare, corect? Au zburat răspunsurile în toate direcțiile, atâta entuziasm mai rar, ai fi zis că și-au primit primele de Crăciun și de Paști la un loc, așa de încântați erau cu toții de soluția găsită, încât, printre rânduri, le cam scăpaseră fix apropourile la care atâta se făcuse referire.
Și nu fără motiv. Căci mai presus de poveștile lor de departament, trona o poveste mare, care, deși păzită strașnic, răsuflase puțin chiar la ei în birou. Bine, interesul lor era să-și țină gura, căci cum i-ar fi picat directorului regional să afle că soția lui are o aventură cu Fane de la contabilitate, poate cel mai șters și mai insignifiant bărbat din câți există, dar care ascundea un secret de proporții în intimitatea cearșafurilor sale, astfel că puținele femeile care reușeau să treacă de bariera lui de acreală nu se puteau declara decât fericite. Așa făcuse și nevasta de director! Fane părea indiferent la toată agitația din birou, în realitate se bucura că așa avea ocazia să-și vadă iubita în public, fiind mai degrabă curios de reacția acesteia. El era singurul necăsătorit, iar de contabilitate se cam plictisise, se gândea inclusiv să se dedice profesional pasiunii sale pentru gătit, așa că nu considera că are mare lucru de pierdut dacă ar fi răsuflat toată povestea, mai ales că orgoliul lui suporta cu greu locul doi. Ba, mai mult, când toată lumea pusese în cui treaba și nu se mai ocupa decât să răspundă încrucișat la emailul colectiv, ajungându-se să se pună pe tapet, cu detaliile de rigoare, toate aventurile cunoscute din departament pentru ca fiecare să știe clar despre ce NU AVEA voie să vorbească la petrecere, atunci când numele lui Fane fusese adus în discuție cu cea mai cea poveste, acesta, hotărât să ia atitudine, dar fără a se dezice totuși de colegii săi, scrisese un răspuns detaliat prin care încerca să-și justifice atitudinea față de nevasta directorului, dar și să se răzbune puțin, așa că nu ezitase să includă și aspecte inedite, pe care chiar nu ar fi avut nimeni cum să le cunoască, decât dacă ar fi fost în pat cu ei. Cum de la un email de avertizare se ajunsese la transcrierea celor o mie și una de zile de erotism la birou, nu se știe, dar documentul căpătase greutate și importanță.
Și fix când era isteria mai în toi, una dintre recepționiste, în timp ce răspundea la telefon, cu râsul făcut ghem în gât, căci, în paralel, citea din picantul email, fără să-și dea seama, la momentul în care a vrut să răspundă și ea ceva, doar ca să vrea, a dat faimosul „replay to all”, unde „all” includea toată firma, de la vlădică la opincă, cu directorul regional în frunte! Doar că nimeni nu și-a dat seama, așa că au continuat șarada până seara târziu…
Concluzia? Vă gândiți că nu s-a mai ținut petrecerea? Sau că a avut loc te miri ce scandal? Nici gând… S-a ținut, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, toată lumea mergând pe complicitatea recent consolidată. Bine, acum, adevărul este că nimeni nu se aștepta ca partenerii de viața invitați să primească mici atenții din partea conducerii firmei… Un gest mărunt, dar cu atâta însemnătate! Mai ales că fiecare astfel de cadou includea doar atât – o ciocolată și… emailul printat!!
Sărbători fericite tuturor!
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
