“Bună dimineaţa, sunt Dragoş de la Compania X de telefonie mobilă.”
Când mă sună X, aş vrea să am un robot telefonic cu o voce masculină amabilă, pe care să pot comuta:
“Te salut, sunt un văr îndepărtat al lui Virgil Ianţu. Am douăzeci de milioane de euro blocaţi într-un cont din Coasta de Fildeş. Ca să-i pot scoate, îmi trebuie 10.000 de euro. O nimica toată. Hai să vorbim, poate facem o treabă.”
Şi-apoi vocea mea amabilă să continue politicos:
“Apăsaţi 1 dacă vreţi să vorbiţi cu mine în română, apăsaţi 2 pentru engleză.”
“Dacă mă contactaţi în legătură cu factura, apăsaţi 1. Dacă mă contactaţi pentru probleme tehnice, apăsaţi 2. Dacă vreţi să-mi faceţi o ofertă, apăsaţi 3.”
“Aţi apăsat 3. Eram sigur. Factura o plătesc la timp, şi problemele tehnice mă interesează doar pe mine. Vă rog să aşteptaţi până răspund. Apelul dvs. este foarte important pentru mine.”
Şi să răspund după ce mă urc în autobuz, fugind de gerul de afară, care-mi îngheaţă mâna ce ţine telefonul la ureche. Şi după ce ajung la job şi-mi cumpăr o cafea.
Dar n-am robot. Aşa că răspund şi-l salut pe Dragoş.
Îmi povesteşte de-o ofertă ce implică un telefon fix, din care am doar de câştigat. Ascult un pic, vine autobuzul, pierd concentrarea la oferta din care am doar de câştigat.
Îl rog să-mi trimită oferta pe email. Ezită un pic, n-au mailul meu, ba-l aveţi, e în contul online de client, asociat acolo cu numărul, cu banca, cu adresa, cu facturile, dar nu-i nimic, i-l dictez. „O zi bună, vă trimitem oferta.”
Trece o săptămână, ofertele au curs zilnic pe email, dar doar pentru un penis mai mare, pastile albastre şi excursii cu BlueAir.
Altă dimineaţă, aceeaşi staţie de autobuz, sună X. Nu e Dragoş, e Bogdan. Vrea să-mi vorbească despre o ofertă ce implică un telefon fix, din care am doar de câştigat. I-o retez scurt: m-aţi mai sunat şi săptămâna trecută, colegul a zis că-mi trimite oferta pe email, mi-e mai uşor s-o citesc. Acum nu prea pot vorbi, mărturisesc ipocrit. Pot vorbi, dar n-am chef. Îi las şi lui adresa de email.
Zilele s-au succedat cu zecile, ofertele la fel, dar nu şi cea cu telefonul fix de la Compania X.
Păcat, aveam doar de câştigat.
Citiţi şi
What’s Love Got to Do with It?
Cu ironie, fără filtre – Triangle of Sadness
Titlul cărții e cheia acestei fotografii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
