Stimată doamnă,
Vă scriu în numele meu şi al încă câtorva prietene. Facem toate parte din populaţia aia de femei fără suflet, care îndepărtăm oamenii (bărbaţi şi femei, deopotrivă) fără milă, despre care cunoaşteţi atâtea.
Însă eu vreau să vă spun câteva lucruri, că poate vă conving să ne întrebaţi şi pe noi înainte să trimiteţi o epistolă care ne este dedicată. Nici măcar nu ne simţim dragi dumneavoastră, ba chiar am impresia că nu ne puteţi aprecia pentru nimic.
Maggie Smith (1960)
Iată, pe scurt, câteva chestii pe care consider că ar fi bine să le ştiţi despre mine până la următorul articol cu un subiect atât de “interesant”:
1. Eu am iubit nici mai mult, nici mai puţin ca oricare altă femeie; nu cred că există cineva pe lumea asta care să nu îşi dorească să fie fericit; în acest sens, am făcut ce am considerat eu că e mai bine (am învăţat de la mama, bineînţeles): de la amenajat locuinţa în care s-a mutat cu soţia (una care cred că a scris ghidul despre cum să-ţi treci pe nume un bărbat); am gătit variat (de la pizze, fructe de mare, sushi, tocăniţe, peşti, mămăligi şi alte cele, până la inimioare greţoase şi mousse-uri fine); am făcut masaje la comandă; am plătit şi biletele la film; am iertat câte în luna şi în stele; am făcut curat, am cărat, am slujit, cum ar veni, o cauză în care cred mai presus de orice: iubirea. Credeţi-mă că atunci când te vezi fără rezultatul scontat (familia aia din reclamele de la Colgate), nici nu ştiţi câtă forţă, creativitate şi îndârjire dezvolţi odată cu fiecare eşec. Ştii că data viitoare o să reuşeşti făcând şi mai multe, şi mai bine, şi mai nu ştiu cum. Încă nu ştiu cum se termină lupta, că nu mi s-a întâmplat, dar o să vă anunţ că poate scrieţi sau măcar mă felicitaţi când oi intră în rândul prostelor.
2. Eu le-am invidiat pe toate cele cărora le-a reuşit, sub ochii mei curioşi. Nu am înţeles încă secretul lor. Recunosc că am lacune la acest subiect. Dar mi-a trecut şi le cer iertare şi pe această cale tuturor „proastelor” care au reuşit să construiască familii (nici nu mai contează de care fel, fericite sau nu).
3. Eu visez de la vârsta de 15 ani la rochia aia albă… mă rog, am renunţat de curând la idee (din cauza vârstei înaintate, desigur). Dar nu am renunţat la speranţă. Şi mă încăpăţânez să cred că o să mi se întâmple şi că oamenii stau cu mine şi petrec timp cu mine pentru că aşa vor, nu pentru că sunt obligaţi în vreun fel (copii, rate etc.)
4. Eu am văzut cum mi se însoară iubiţii cu altele, după criterii pe care eu nu le-am înţeles niciodată, dar nu e treaba mea. Pe toţi îi iubesc şi îi înţeleg la fel de tare, nu le port pică, ba chiar îi ajut când am ocazia. Că să ştiţi că ei mi-o cer, că nu cred că ştiu cât de tare m-au rănit. Cum nici dumneavoastră nu ştiţi, că de aceea va scriu. Nici nu le-am spus, că nu era treaba lor, era doar a mea. Dar şi asta e o alegere a femeilor fără suflet.
5. Eu am o carieră strălucită pentru care am muncit foarte mult. Dar nu atât de mult cât am muncit pentru o relaţie din asta faină. Ups, asta nu cred că dă bine la şefi! Ah, am uitat, mi-am dat deja demisia!
6. Eu nu mai număr zilele de nereuşită care trec. Nu mai sunt convinsă că o să îmi reuşească relaţia asta mişto în următorii 3-5 ani, dacă în ultimii 20 nu mi-a ieşit. Însă le număr pe cele reuşite, în care îmi iese să fiu puternică şi singură. Şi în care culmea, chiar mă iubesc, mă plac, mă înţeleg şi mă accept. Eu. Dumneavoastră nu trebuie să mă acceptaţi. Puteţi doar să scrieţi despre mine din când în când.
7. Eu nu dorm nici mai mult, nici mai puţin decât alţi oameni. Nu sunt depresivă şi nu fac nimic împotriva mea. Ba chiar cred că sunt printre puţinii oameni din viaţa mea care face totul exact pe gustul meu, exact pe sufletul meu. Mă trezesc la 7 dimineaţa şi mă culc la 11 seara, cred că e un program normal, nu?
8. Eu nu primesc apeluri de doi bani, de asta nu sună telefonul. Acum, pe bune, ce rost ar avea să mă sune oameni care nu au cu ce să îmi facă viaţă mai frumoasă? Eu cred că s-au prins şi de aia nu sună. „Dacă tot nu poţi să faci cuiva un bine, atunci măcar nu-i fă un rău” cred că se aplică în cazul meu.
În final vreau să va invit să ne şi cunoaştem de-adevăratelea să vedeţi ce fată făină sunt. Şi faptul că am 40 ani şi nu am încă familia aia din reclame este doar o chestiune de şansă, situaţie, alegeri… Sau poate îmi daţi reţeta succesului să nu mai caut ca bezmetica, că mâine-poimâine fac 50 de ani şi te pomeneşti că tot nu o găsesc?!
Guestpost by Alina
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
