Acest film va atrage pasionații de epocile nostalgice, cu detaliile sale luxoase de altădată, va trezi interesul iubitorilor de cultură cu rezonanțe în lumea de astăzi, dar rămâne valabil și pentru adepții filmelor populare, cu personajele sale interesante și o intrigă plină de acțiune. De asemenea, filmul conține și numeroase portrete a trei clase sociale diferite, interacțiunea lor determinând evenimentele redate pe ecran. Se pare că Miloš Forman a luat o decizie de excepție atunci când a ecranizat unul dintre cele mai bine vândute romane ale lui Doctorow: Ragtime (în traducerea Antoanetei Ralian).
În 1975, romanul lui E. L. Doctorow a devenit un bestseller și câștigător al multor premii. Unii critici l-au considerat un experiment inovator în ficțiune, alții l-au etichetat drept roman pseudo-istoric, autorul a descris cartea drept „non-ficțiune fictivă”. Indiferent ce etichetă ar avea, Ragtime* prezintă o captivantă reconstrucție a anilor 1906 -1917, o epocă în care capitalismul era puternic, dar era atacat de socialism și anarhism, o perioadă în care decalajul dintre bogați și cei săraci era mare, dar și un moment al debutului emancipării femeilor.
Miloš Forman este regizorul acestei povești robuste, care a cerut să fie transpusă pe ecran. El a comentat: „Aceasta este o frescă a unei epoci care a reflectat toate contradicțiile minunate de care este plină această țară. A fost o carte plină de informații, imaginație și comentarii sociale”. Cinematografia fluidă și vie a lui Miroslav Ondříček ne emoționează cu imagini care transmit energia și dramatismul acestor vremuri de schimbare.
Nominalizată de opt ori la premiile Oscar, această dramă tulburatoare, care abordează într-o manieră foarte brutală problema intoleranței rasiale, este unul dintre cele mai apreciate filme ale celebrului regizor Miloš Forman. Bunăoară, liber inspirat din romanul omonim al lui E. L. Doctorow, filmul se raportează critic la moravurile americane din perioada premergătoare Primului Război Mondial.
Elizabeth McGovern
Acțiunea se derulează în New York și se desfășoară pe mai multe planuri. Totuși, cineastul a optat să lase deoparte amestecul caleidoscopic – oameni, locuri, fapte din carte, concentrându-se doar pe unul dintre firele narative. În loc să spună zeci de povești, filmul său se referă mai ales la povestea lui Coalhouse Walker Jr., un pianist de culoare care insistă să se facă dreptate după ce fusese insultat de niște pompieri voluntari. Romanul e un fel de jonglerie inspirată, care implică atât personaje reale, cât și fictive, acestea intersectându-se adesea.
Miloš Forman a narat o poveste mai mult sau mai puțin egală cu altele. Un film fidel cărții ar fi avut oameni care să intre și să iasă din viața celuilalt într-o serie uimitoare de coincidențe, dar Forman a decis să facă ceva diferit. El urmărește modurile în care Coalhouse Walker intră și afectează viața unei familii din nordul statului New York în primul deceniu al secolului trecut. Familia locuiește în White Plains, New York, într-un conac vechi, vast și aerisit, și este formată din tată, mamă și frate mai mic, însoțiți de un bunic și un fiu mic.
Așadar, o familie din «lumea bună» locuiește în New Rochelle, New York, unde tatăl (James Olson) deține o fabrică, în care fratele mai mic al soției sale (Brad Dourif) face artificii. Un bebeluș afro-american este abandonat în grădina lor. După ce a aflat că poliția intenționează să o acuze pe mama copilului, Sarah (Debbie Allen), de abandon și tentativă de omor, mama (Mary Steenburgen) o ia pe Sarah și copilul ei acasă, în ciuda faptului că tatăl are obiecții. Coalhouse sosește în căutarea lui Sarah, conducând un nou model de Ford și, realizând că este tatăl copilului, își anunță intenția de a se căsători cu Sarah.
Practic, totul pornește de la un incident rasial. Coalhouse Walker Jr. este un cântăreț de jazz de culoare, care devine bogat și celebru grație talentului său ieșit din comun. Faima sa îi înfurie pe niște xenofobi care, într-o zi, îi vandalizează casa și îi distrug mașina pe care abia și-o cumpărase. Pompierii voluntari locali, înfuriați că un bărbat de culoare ar avea un stil de viață ales, blochează mașina în fața stației lor și i-o vandalizează. Iar Coalhouse, pur și simplu, nu se poate odihni până nu își vede mașina restaurată în starea inițială. După ce își revine din șoc, Walker caută să-și facă dreptate, dar nu reușește să o obțină, din pricina corupției și a intoleranței.
Povestea din Ragtime este, deci, în esență povestea lui Coalhouse Walker. Istoria se dezvoltă rapid într-o confruntare. Coalhouse se baricadează în „Biblioteca J. Pierpont Morgan” din New York și emite un set de cereri. Biblioteca este înconjurată de polițiști și paznici, conduși de comisarul de poliție Rhinelander Waldo (marele James Cagney, ieşit din pensie, revenit pe platourile de filmare după douăzeci de ani de absență, la insistențele lui Forman). Tatăl (James Olson) este atras în negocieri, iar fratele mai mic (Brad Dourif) este de fapt unul dintre locotenenții lui Coalhouse, deghizat. Între timp, mama fuge cu un imigrant cu barbă, care a ajuns unul dintre primii regizori de film.
Miloš Forman, un ceh cu un ochi profund pentru societatea americană (One Flew Over the Cuckoo’s Nest și „Hair!”), a realizat un film despre mândria și furia negrilor, dar și despre liberalismul și rasismul albilor. O mare izbândă a peliculei o reprezintă distribuția: în special Howard E. Rollins în rolul lui Coalhouse Walker Jr. trece prin numeroase transformări în această poveste, de la dragostea romantică tinerească la un strigăt plin de pasiune „Doamne, de ce m-ai umplut de atâta furie?”. James Olson, tăcut și modest, este subtil și puternic în postura de tată. Mary Steenburgen este o mamă cu o voce limpede, mustind de etică și devine o surpriză pentru toată lumea. Și Pat O’Brien are două scene grozave, în rolul de avocat corupt, obosit de lume. Kenneth McMillan se înfățișează amenințător în poziția de șef de pompieri rasist.
Ragtime este un film emoționant, frumos montat, grațios, care își creează personajele cu o mare claritate. Înțelegem unde se află toată lumea și de cele mai multe ori știm chiar și de ce. Forman îi înconjoară cu câteva dintre celelalte personaje din romanul Doctorow (inclusiv Harry Houdini, Teddy Roosevelt și Norman Mailer în rolul arhitectului Sanford White), dar filmul rămâne unul «de atmosferă». Decizia lui Forman de a rămâne cu povestea lui Coalhouse este justificată, pentru că o spune atât de bine. Ragtime rămâne o robustă adaptare pentru ecran a romanului lui Doctorow despre războiul de clasă, schimbările sociale și decalajul dintre bogați și săraci.
Nota bene: În 1998, o versiune pentru scenă – musicalul Ragtime – s-a jucat cu succes pe Broadway.
*Ragtime sau rag time este un stil muzical sincopat, precursorul jazzului.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Miloš Forman
Scenariul: Michael Weller și Bo Goldman
Imaginea: Miroslav Ondříček
Montajul: Anne V. Coates și Antony Gibbs
Coloana sonoră: Randy Newman
Distribuția:
Howard Rollins – Coalhouse Walker Jr.
Mary Steenburgen – Mama
James Olson – Tatăl
Debbie Allen – Sarah
Jeffrey DeMunn – Harry Houdini
James Cagney – Rhinelander Waldo
Brad Dourif – Fratele mai tânăr
Moses Gunn – Booker T. Washington
Elizabeth McGovern – Evelyn Nesbit
Kenneth McMillan – Pompierul Willie Conklin
Pat O’Brien – Delmas
Durata: 155 min.
***
Nota redacției: În 2021, Paramount reeditează Ragtime, și concluzia presei este că filmele americane despre cultură, politică, rasă și responsabilitate socială au stagnat în ultimii 40 de ani. Sub titlul “Ragtime se întoarce și eșuează din nou” Forman e desființat. Iar în New York Times găsiți cronica de acum 41 de ani, scrisă chiar în ziua premierei, 20 noiembrie 1981, care face același lucru: filmul e calificat drept “o dezamăgire majoră, dar vie, provocatoare. Filmul oferă o vedere lungă și largă asupra Americii, pe care majoritatea filmelor noastre o văd doar prin gaura cheii.” “Este trist, amuzant și frumos, dar, în cele din urmă, foarte nesatisfăcător.”
Citiţi şi
Al patrulea val de români care părăsesc țara
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
