Puzzle emoțional – Arrival

Cel de-al optulea lungmetraj realizat de Denis Villeneuve, Arrival, este o adaptare cinematografică a nuvelei The Story of  your Life, semnată de Ted Ching. Selecționată pentru competiția europeană de la Veneția (Venice International Film Festival), pelicula cineastului canadian (Sicario) dezvoltă aceeași tematică pe care o regăsim și în filmul lui Robert Zemekis (Contact), doar că, în acest caz,  invadarea Terrei de către extratereștri determină guvernul american să apeleze la ajutorul unui lingvist care să poată afla principalul motiv al acestei surprinzătoare „vizite”. Așa cum ne-a obișnuit,  Villeneuve se bazează pe distribuție, dar nu cu intenția de-a lăsa loc facilului, ci doar de-a lucra în filigran la o temă ce presupune forță; i-a reunit pe Amy Adams (Nocturnal Animals), Jeremy Renner și Forest Withaker într-o delicată bijuterie despre introspecție în contextul apariției supranaturalului.

O abordare în care a șaptea artă se vrea o hibridizare complexă între divertisment și veleitățile vizionare este de bun augur. În ultima perioadă, genul S.F. a fost abordat fie uzând de posibilitatea de-a călători în spațiu,  fie printr-o viziune postapocaliptică. Alăturându-l filmelor precum Gravity, Interstellar sau The Martian, Denis Villeneuve construiește un puzzle cinematografic în care universul se schimbă radical, dar concentrându-se pe o singură poveste, deși există mai multe filoane narative. Este mai mult decât despre teamă, timp, comunicare și compasiune, Arrival devine un film care solicită interogații. Ambițiosul quebechez creează un giuvaer despre timpul pe care trebuie să îl acordăm celuilalt pentru a înțelege, dar și despre timpul necesar sinelui. Aici, Denis Villeneuve găsește punctul de echilibru între propriul său lirism și austeritatea scenariului, precum și codurile genului.

Nicio uimire la primele secvențe cu o dimineață liniștită, apoi douăsprezece obiecte volante gigantice – greu de identificat – apar în cele patru colțuri ale lumii. Imensele pete negre levitând vertical provoacă stupoare și nasc întrebări: acești extratereștri ne sunt ostili sau vor pace? În Statele Unite, Louise Banks (Amy Adams), lingvist renumit, este solicitată să ajute armata americană să intre în contact cu „vizitatorii” din  Montana și să descifreze ceea ce părea a fi o formă de limbaj. „Au aterizat!” – Nave spațiale misterioase sunt deja răspândite pe cele douăsprezece meridiane de pe toate continentele. „Dar de ce au venit?” „Ce intenții au?” –  Iată  ce trebuie să elucideze Louise Banks, expertă în lingvistică, într-un termen de doar două zile, miza fiind viața tuturor. „Dușmani sau prieteni?”, „Război interplanetar sau șansa de a cunoaște alte forme de inteligență?”, „Succes sau condamnare?” – O planetă întreagă tremură în așteptarea răspunsurilor. De aici, povara pentru Louise, care e invitată să traducă în folosul umanității. Cu o tematică vizând și jocurile geopolitice, evident că nu putea să ocolească acele tensiuni dintre guvernele implicate (american&chinez) în acțiunea  de identificare a „vizitatorilor”. Din fericire, chestiunile diplomatice ajung doar accesoriu în cazul poveștii, fiindcă miezul filmului se constituie traiectoria personală a eroinei interpretate de uimitoarea Amy Adams (din păcate, omisă de pe lista actrițelor nominalizate la premiile Oscar, ediția 2017). Omniprezentă, remarcabila Louise/Amy Adams găsește întotdeauna echilibrul între hotărâre și disperare, fermitate și neliniște.

„Cum să faci mai bine pentru a stabili un contact cu o entitate necunoscută și ale cărei intenții  nu le știi ?” Filmul arată modul în care un lingvist, ajutat de omul de știință Ian Donnelly (duiosul Jeremy Renner), găsește drumul. Villeneuve excelează în arta regizorală fiindcă pare aproape imposibil să obții dialoguri cu niște stranii entități, mai ales că cineastul nu abuzează de efecte speciale, dimpotrivă, uimește prin evitarea stereotipurilor dintr-un blockbuster (S.F.) obișnuit. Ca și la Terrence Malick (The Tree of Life), regăsim forța de sugestie a unor amintiri (evocarea senzitivă): vântul prin pletele eroinei, gros-plauri cu fetița care aleargă printre ierburi, lumina de vară discretă de la asfințit. Așadar, versantul melodramatic al peliculei lui Villeneuve capătă o neașteptată amploare. Filmul pune în antiteză inocența primei întâlniri cu experiența tragică a umanității (naștere, viață, moarte) înainte de a le reuni într-o mișcare circulară. Istoria omenirii se repetă la nesfârșit, fără popasuri, și – pe această traiectorie – regăsim atât dramă, cât și farmec.

Din acele apariții bizare, cineastul a extras o fabulă bulversantă, de o simplitate dezarmantă. Cu multă inteligență și sensibilitate, Louise Banks parcurge meandrele comunicării între specii, dar și cu celelalte ființe omenești; trece prin ramificațiile memoriei și ajunge să afle valoarea vieții. Trecut, prezent, viitor – toate își pierd liniaritatea. Călătoria în spațiu răspunde traversării timpului, confruntarea dintre lumi corespunde cu juxtapunerea unui itinerar intim, cel al eroinei, Louise Banks. Imaginea delicată valorizează o natură luminoasă în contrapunct cu unele spații aflate într-o sufocantă penumbră. Nu întrezărim nicio urmă de tehnologie futuristă, nicio fărâmă de metal – totul îmbracă straiele unui registru organic, straniu și familiar în egală măsură. Arrival este un film care își invită spectatorii să reconsidere tot ceea ce definește ființa umană, să re-evalueze impactul amărăciunii asupra existenței, să re-învețe perseverența și dorința de-a lua totul de la început. Din această perspectivă, se aliniază peliculelor subtile precum  2001: A Space Odyssey, Solaris și Contact. Ne întrebăm de ce Villeneuve și scenaristul Eric Heisserer ne-au pus în față un puzzle cu aspect de S.F. amestecat cu tribulații geopolitice. Cele două părți din Arrival se întregesc sub semnul existenței divinității, uzând de filosofie, psihanaliză și mai ales, sensibilitate. Louise recunoaște limbajul / forma artistică (corespondent al contemporanului kanji japonez) devenind un medium de comunicare și de transfer al ideilor și emoțiilor. Teoriile propuse de Chiang (revitalizarea teoriilor newtoniene, liniaritatea timpului, formulele lui Einstein despre „persistentele iluzii”) sunt analizate prin misterioasa sintaxă propusă de eroina lui Villeneuve. Prin urmare, revelația din final emoționează, iar întrebările despre soarta planetei vor putea primi un răspuns asupra „vinovatului”: „Your stupid minds! Stupid! Stupid!”

Regie: Denis Villeneuve

Autor (povestirea Story of Your Life): Ted Chiang

Scenariu: Eric Heisserer

Imagine: Bradford Young

Montaj: Joe Walker

Muzică: Jóhann Jóhannsson

Distribuție:

Amy Adams – Dr. Louise Banks

Jeremy Renner – Ian Donnelly

Forest Whitaker – Colonel Weber

Michael Stuhlbarg – Agent Halpern

Tzi Ma – General Shang

Producători: Shawn Levy, Dawn Levine, Aaron Ryder, David Lind

Durata: 1h56

Premii, nominalizări, festivaluri:

Premii Oscar 2017

Premii Globul de Aur 2017

Premii BAFTA 2017

Premii Veneția 2016

Citiţi şi

Lumea în care trăim

Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase

Mintea mea nu mai este prizoniera gândului cum să te fac să mă vezi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.