De fiecare dată când o femeie înșală, ecoul public se propagă în unde zgomotoase care se sparg violent în același verdict implacabil: o curvă, domnule! Deși tentant și cuprinzător, mi se pare totuși un diagnostic pus prea ușor peste un fenomen care reușește să înghită căsnicii, copii, bunuri, aparențe, orgolii, demnități şi liniști. Să aprofundăm:
DEX-ul spune că ar fi curve femeile care întrețin relații sexuale neîncuviințate de popă. Așa stând lucrurile, curve am fi cam toate! Unele în formă continuată, chiar. Însă, mai departe, DEX-ul scoate noțiunea de sub patrafirul și binecuvântarea popii și o duce mai spre zilele noastre, spunând despre curve că ar fi niște femei depravate, care se oferă bărbaților, pe bani. Ceea ce le face sinonime cu prostituatele, carevasăzică.
Se știe însă că femeia, când încornorează, o face cu suflet și pierdut de minți. Numai o nebunie dictată de chimia hormonilor, fie ea și temporară, poate justifica curajul de a tulbura cuibul călduț și confortabil al binelui conjugal în care doamna clocește dorințe, frustrări şi păcate nefăcute.
Aşa, e clar că femeia care înșală nu este curvă. Nu! Nu! Cel puțin nu când înșală. Însă pare că a fost puțin curvă în tot timpul în care a stat în relația cu “băiatul bun”, care o iubește și o adăpostește social și financiar sub umbrela unui mariaj convenabil, deși i se zburlea pielea – și nu de plăcere – de fiecare dată când soțul o pupa cu buze umede și cleioase, de melc, provocându-i subite migrene, care o făceau indisponibilă sexual și azi, ca şi ieri şi mâine.
Cum ar veni, doamna a fost nevasta perfectă pentru melcul urecheat și umed, până într-o zi când a constatat brusc că ea e prea mișto ca să se mai lase pupată așa bălos, chit că ăla n-a pupat-o niciodată altfel. Ori asta nu se poate explica logic decât prin raționamentul că e “puțin curvă”. Puțin de tot! Căci este curvă cu circumstanțe agravante femeia dependentă de portofelul soțului, care procreează moștenitori, pe post de polițe de asigurare cu plata viageră. De obicei, moștenitorii seamănă cu melcul-soț, ca un reminder etern al condiției de curvă, dar și pentru restabilirea echilibrului karmic.
Citiţi şi Am fost câteva luni fericită. Încă plătesc pentru ele
Dintre ele, se remarcă și sărăciile care se caţără social pe realizările soțului, cu care își cumpără diplome, pantofi și amnezie față de epoca țoalelor luate din bazar. Dar nu-s de ignorat nici mimozele care, deși perfect capabile să-și trăiască pasiunile pe cardul personal, nu se îndură să lase umbra statutului de doamnă și să se arunce în arșița poftelor asezonate cu oprobriul gurii lumii.
Așadar, abia atunci când înșală, doamnele în cauză se ridică peste nivelul de promiscuitate specific damelor care se vând pe bani și confort. Abia actul adulterin o așază în acord cu pofte, trăiri și orgasme autentice, cu emoții nedisimulate, cu implicare, drag și dor, reale. Abia atunci este corectă cu ea însăși și cu cei de lângă ea. A fost puțin curvă în tot timpul în care a stat unde nu-i este sufletul, însă când înșală din inimă parcă își mai diluează păcatele! Slăvit fie adulterul cel de toate zilele, care amintește unor doamne că n-au murit sufocate de bale și confort social!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
