Cât de puternice ne simțim uneori, noi, femeile! Atunci când reușim să facem ce ne-am propus, să ajungem unde ne-am dorit, singure, fără ajutorul cuiva. Cât de bine ne e să ne știm copiii acolo unde visam, să avem job-ul pentru care am muncit, să petrecem ca fetele, la mare, la munte, la turnul Eiffel, la London Bridge… Cât de bine ne e să ne cumpărăm, în sfârșit, pantofii la care jinduiam de atâta timp sau rochia pe care o visam din copilărie. Da, suntem puternice uneori.
Chiar dacă ne mai moare un părinte, o mătușă sau o bunică, pentru că ne avem unele pe altele. Și ne putem baza pentru orice, una pe cealaltă. Suntem răcite și cea mai bună prietenă își face timp și ne aduce celebra “supă de pui”, fie ea și comandată, nu gătită de ea. Sau când plângem și ne e greu după o relație terminată prost. Și vine ea prietena, sau prietenele, și ne lămurim a mia oară că suntem invincibile. Și că suntem minunate și fabuloase. Când ne pleacă ai noștri copii la facultate sau la prima slujbă pentru care au muncit ani de zile și bem cu toate o șampanie, și ne felicităm, și știm că am avut și noi un rol acolo, chiar de ei pleacă de atâtea ori cu tot cu inima noastră, dar sunt bine și realizați.
Da, suntem puternice. Fără femei lumea ar fi lipsită, poate, de războaie, dar lipsită și de tot ce e frumos și provocator. Ca un soare fără plajă, ca o mâncare care arată minunat, dar care nu a „văzut” sarea. Ca o relație fără săruturi, fără mângâieri. Da, suntem puternice și ne place să mergem la sală, la alergat, la salon, la spa-uri elegante. Da, suntem puternice, ne cărăm singure sacoșele pline de cumpărături, pline de apă plată, și de lapte, și de cereale.
Și totuși nu putem fără să ne simțim iubite. Adică fără cel căruia sa îi spunem cât de mult îl iubim, cât de lipsite de sens ar fi toate cele de mai sus fără să vedem în privirea lui plăcerea și admirația. Fără să știm, că, dacă nu reușim totul, cineva mai puternic decât noi ne ridică și nu ne judecă, ne înțelege și e mândru de noi.
Să ne înțelegem. Vorbim despre femeile trecute poate de 40 de ani, care știu cum e și singură, cu toate greutățile, sau cum e în doi, într-un„doi” defectuos și greșit înțeles. Suntem puternice până când iubitul nostru (soț, partener) nu ne mai place. Și cât de mult ne ia să ne revenim. Dar tot noi știm să reclădim încrederea pierdută temporar.
Trăiască femeile puternice care au prietene și mai puternice. Voi aveți așa ceva?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
