Viața te surprinde nu o dată, tâșnește din cele mai neașteptate colțuri ale zilei ce tocmai e gata să danseze cu stelele și luna – tresari privind peste umăr, ascultând părerea de vânt ce-ți atinge privirea sufletului, înnodând apoi gânduri de mult uitate, fior de nostalgie și de răsfăț… și te bucuri că s-a întâmplat, știind că oricând amintirile pot aduce holograme nenumărate cu ele, postere în care ochiul interior cerne ceea ce timpul lasă să treacă prin sita sa…
… adulmecând apoi șuierul răsuflării, încerci să-ți strunești metronomul inimii către o nouă reîntâlnire cu viața.
Puterea unui bărbat nu se măsoară în fapte și nici în vorbe multe, se măsoară în măreția cu care știe să primească femeia în inima lui, în gustul ce știe să-l lase femeii diminețile când o iubește din priviri, în înțelegerea și puterea cu care știe să primească toate femeile ce stau în una singură, în felul în care ocrotește familia, în glasul interior ce poate să ajungă la femeia lui, în grija cu care își îndruma copiii și mai ales, în frumusețea ei la orice vârstă când se știe iubită, admirată, respectată, înțeleasă, ajutată, ocrotită.
…
Îmi adun simțurile și-mi proptesc ochii în sine, descoperind în fiecare dimineață alt personaj pregătit să joace aceeași piesă de teatru… cine ești? de ce te-ai născut? cât de mult îți meriți privilegiul de a fi? cum vei hrăni scânteia ce te onorează și mai ales, cu ce? ce lași în urma ta și cât dăruiești universului în care exiști?…
… sting lumina şi părăsesc oglinda în care mă zgâiam, făcându-mi cu ochiul în încercarea de a-mi regăsi zâmbetul interior – se spune ca noi ne facem planurile şi D-zeu zâmbeşte. Câteodată mă opresc din drum și-mi privesc palmele, chipul, sufletul, drumul, sensul… chemarea răsăritului se împletește cu parfumul trecutului, într-o stranie poveste în care prințul nu are rolul principal, iar prințesa întârzie cu metroul, ca de obicei.
Cuvintele aleargă gândurile ce răsar între șinele de tren, marfare de sentimente nefolosite și de speranțe uitate pe vreun peron spălat de ploile timpului: nu-i așa că viața este o continuă chemare spre perfecțiune, fata morgana cu care-ți încarci sufletul, prea însetat să refuzi drogul numit dragoste?
Guest post by Victor Bucur
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
