În ultimul timp RĂUL câștigă alarmant teren în fața Binelui. Să ne uităm un pic la evoluția politică, cum democrația (Binele) pierde terenul fragil pe care l-a câștigat cu primăvara arabă prin întărirea dictatorilor (Răul). Care mai ieri păreau niște fosile destiante lăzii de gunoi a istoriei… Turcia, modelul democrației islamice interzice azi un mijloc popular de comunicare, dictatori cinici mint o lume întreagă cu indiferență – vezi Rajapaksha în Sri Lanka, Putin în Rusia, Assad in Siria.
Acolo unde “piața” învinge, ca în Ucraina, mișcarea este furată de extremiști de dreapta și lovită crunt…Fundamentalismul Islamic, care pentru mine este una din cele mai pure forme de manifestare ale Răului, nu poate fi stăpânit. Se întinde ca o molimă oriunde statul este slab, profită de cea mai mica tulburare socială să se infiltreze .Vezi Mali, Siria, Libia… Madrasele continuă să producă în serie sinucigași recrutați dintre toți nenorociții sorții care sprijină pereții prin souk-uri, fără slujbe și fără alte perspective… Dar fundamentalismul nu este rezervat doar Islamului. Să ne uitam numai la tea-party-ul republican, care se bazează pe gîndirea simplă a unor semi-analfabeți, care vrea să interzică avortul și asistența medicală generală sau de ce nu, la biserica ortodoxă română care interzice slujbele pentru incinerare. Tot forme ale Răului. Corupția, altă formă hâdă a Răului, continuă și ea, cu toate eforturile care se fac, alimentată și de o ipocrizie politică generalizată. Uitați-vă numai la Parlamentul României…
Reflectam asupra acestor forme ale Răului… Ce le motivează? Care este atributul comun? De ce Binele este atât de fragil si se prabușește atât de ușor deși se câștigă atât de greu? Și am făcut atunci o constatare. Toate aceste forme ale Răului se bazează pe o gândire simplă uneori simplistă…Fundamentalismul islamic wahabist este o aplicare ad-literam a unor pasaje selecționate pentru maniera directă, simplă de exprimare… Nu ai ce să gândești , ce să speculezi, să adaptezi – asta e legea dată de Profet, indiferent că este dreaptă sau strâmbă sau perimată… Uitând pasajul din sura următoare, de o tulburătoare complexitate și poezie.
Dictatura și ea este apanajul gândirii simple – investesc puterea într-un om și gata…ce să ne complicăm cu aparat consultativ, decizional, participare etc. Eficient, simplu, comod. Uneori avem și rezultate, uită-te la Rwanda, nu-i așa? Sau la Rusia care-și adoră dictatorul tot în urma unuei gândiri simple: Putin ne-a redat demnitatea umflînd botul Georgiei și acum fasciștilor de ucrainieni și poponarilor de europeni; suntem o țară bogată și controlăm Europa cu Gazoductu’… Sau politicianul român care nu vede dincolo de cash-ul din șpagă sau din fondul UE. Nu vede promisiunea pentru toată țara, inclusiv pentru el, pentru mâine. Asta ar însemna o gândre complexă. El vrea azi, acum, similar cu toți micii dictatori africani analfabeți care când vin la putere spun “este timpul meu să manânc acum”.
Încă nu știu ce să fac cu această constatare… să mă feresc de “gândul simplu”? O să mă mai gândesc. Dar am zis să-ți zic…
Citiţi şi
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
De obicei, 1 decembrie e despre România
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
