În timpul carantinei, erau destule voci care prevesteau schimbări importante în comportamentul nostru. Și toate vor fi în bine, etice 150%.
“Covid-19 o să pună pe pauză cultura ambalajului. Aparențele n-or să mai conteze o lungă perioadă de timp. Asta pentru că nu vor mai fi suficienți bani ca să le întrețină și nici suficiente poziții sociale. Ierarhiile sociale se vor întoarce cu susul în jos.
Covid-19 o să demonstreze că degeaba ai dat 200 de euro pe un tricou și 700 de euro pe o pereche de adidași ca să fii validat social. Stând în casă, nu te mai vede nimeni, în afara aragazului care râde de tine că ești bătut în țeastă și habar n-ai să-l aprinzi și a frigiderului care râde de tine că plătești mai mult pentru o pereche de adidași decât pentru produsele alimentare din el.”
Nu e o știre faptul că am consumat sălbatic, irațional, periculos chiar. Am fost niște mari risipitori, indiferent de venituri, excesele s-au manifestat proporțional: am cumpărat mai mult decât aveam nevoie! Pornind de la mâncare și terminând cu hainele, pantofii ori parfumurile. Cât am consumat în obiecte și cât vom consuma de acum încolo, cine poate ști? Dar îmi place să cred că tot mai mulți oameni vor cumpăra mai puțin (nu de frică, ci perfect conștienți de nevoile reale) și vor fi mai creativi și sustenabili în felul în care își trăiesc viața. Îmi mai place să cred că vor renunța la cumpăratul compulsiv (de moft sau ca substitut de fericire) și fără relevanță în favoarea unei strategii investiționale (sună pompos, dar nu înseamnă altceva decât să-ți chivernisești inteligent banii și să-i dai pe lucruri cu adevărat importante, cu valoare adăugată).
Poate ne vom reîndrăgosti de hainele și obiectele din casă care ne-au bucurat în urmă cu 10-20 de ani, poate ne vom bate capul cum să le dăm o viață nouă cu minime schimbări (asta se va chema că reciclăm), poate nu vom mai sta în fața unui dulap ticsit cu haine incapabile să alegem ori, și mai grav, să decidem că nu avem cu ce ne îmbrăca. 🙂
Venus of the Rags 1967, 1974
© Michaelangelo Pistoletto
Dintre binefacerile acestei perioade, altfel îngozitoare, fac parte și constatările surprinzătoare că putem trăi cu mult mai puțin și să nu ne fie neapărat rău. (Dacă n-ar fi fost ca frica să prevaleze asupra altor trăiri, bucuria ar fi fost și mai intensă.) Că am aflat mai multe, cei care ne-am dorit asta, că am cugetat mai mult (cei care am simțit nevoia, dar am avut și minima liniște fizică și sufletească pentru a o face), că am redus din turația motoarelor și că am încercat poate pentru prima dată să facem rai din ce-am avut la îndemână. Și poate cel mai important lucru a fost confruntarea cu un mare adevăr gol-goluț: ceva am făcut greșit, prea mulți, prea multă vreme, orbi și surzi la problemele pe care le-am născut chiar noi.
Sigur vom mai vorbi despre frumusețe și modă, n-am nicio îndoială, și aici vor fi multe schimbări după cum vom răspunde fiecare la întrebarea “ce contează?”. Dar mai înainte de asta multe alte probleme vor trebui rezolvate. Pentru că, se știe, problemele nu dispar dacă nu vorbim despre ele. 🙂
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
“Ce să fac ca să slăbesc? Ce să mănânc? Dă-mi o listă!” Iată lista doctorului Adrian Copcea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
