“Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cîndva iubită
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.”
Aleksandr Sergheevici Puşkin (6 ianuarie 1799-10 februarie 1837, în urma unui duel)
Viața sentimentală
Literatura rusă are în Pușkin un reprezentant de elită al iubirilor imposibile. Cel mai mare poet pe care l-a dat Rusia a avut o existență învolburată, stăpânită de pasiunea pentru femei, pasiune care l-a dus la pieire.
„Desfrâul este mândria trupului, iubirea este mândria sufletului, mândrie care nu este altceva decât desfrâul sufletului.”
„Există două momente de fericire: unul, când mergi la o femeie, cuprins de nerăbdarea de a o poseda, şi altul, când pleci de la femeie, eliberat de această nerăbdare şi de dorinţă. Am mai multe amante, în acelaşi timp, mă mut dintr-o lume în alta” scria Pușkin, despre care se spune că s-ar fi iubit cu 113 femei.
Dar în 1828, o cunoaşte la un bal pe Natalia Nicolaevna Goncearova, o brunetă cu ochii verzi şi un profil de statuie antică. Fata are doar 16 ani. Vrăjit de frumuseţea ei, o cere de soţie. Familia tinerei se opune, poetul insistă, în 1830 se căsătoresc, primesc zestre o moşie şi fac patru copii. Dar lucrurile nu merg bine, nepotrivirile scot capul.
Natalia Nikolaevna Puşkina, 1849, soția lui Pușkin
“Cea mai mare mulţumire a Nataliei i-o aduceau cârpele noi şi complimentele pentru frumuseţea sa. Apariţia copiilor însemna preocupări concrete. Întreaga mea experienţă s-a dovedit a fi una de amant, dar nu şi de soţ. Pasiunea pentru Natalia n-a ţinut decât două luni. Ştiam că iubirea e trecătoare. În pat, noi, bărbaţii, ne lăsăm îmbătaţi numai de intensitatea senzaţiilor. După prima lună nu mai eram cuprins de tremurul pătimaş al voluptăţii, când o vedeam dezbrăcându-se în faţa mea. După două luni am învăţat-o pe de rost şi nu mai avea cu ce să mă surprindă; ştiam de la început ce figuri va face, cu ce glas va geme agăţându-se de mine şi cum va ofta în extaz.”
“Femeile talentate în amor sunt amante desăvârşite, dar soţii nepotrivite. Şi trebuie să alegi între o soţie frumoasă şi o amantă minunată.”
„Pasiunea durează mai puţin decât iubirea. Tocmai de aceea oamenii fac jurăminte de iubire şi nu de pasiuni. Iubirea doboară pasiunea epuizată de fidelitate. Patul conjugal este leagănul pasiunii, care se transformă în mormântul ei.”
“Dacă femeia ţi se pare frumoasă şi după ce ai avut-o, înseamnă că într-adevăr e frumoasă.”
Pușkin își trimite înainte să moară jurnalul erotic „Însemnări de taină ale lui Puşkin (1836-1837)” în Occident, prin consulatul olandez, cu indicația de a fi publicat la 100 de ani de la moartea sa, în Rusia. Cartea a fost publicată și este tradusă în 23 de limbi. Există și în limba română.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
