În curând, Teo, fetița mea în varstă de 10 ani și un pic, elevă în clasa a cincea, va avea de studiat acest text la limba română. Reproduc mai jos textul, exact în forma în care el apare în “Manualul de Limba și Literatura Română”, al autorilor Florentiana Sâmihăian, Sofia Dobra și Nicoleta Kuttesch, apărut la Editura Art, după care se predă materia copiilor la clasă. În fapt, un fragment din nuvela Mendebilul, ce-l are drept autor pe Mircea Cărtărescu.
“Uşa dintre sala cazanelor şi această odăiţă era tot de tablă, dar avea un gemuleţ prin care, săltîndu-ne pe vîrfuri, am putut privi înăuntru. Am îngheţat. […] În camera goală, cel mult de trei pe trei, stăteau faţă în faţă doi copii: Mendebilul și Iolanda. […] Erau neasemuit de frumoşi. Păreau foarte blonzi. […] I-am văzut cum se priveau, fără nici un sentiment care ar putea fi definit, pentru că feţele lor aveau expresii neomeneşti. […] Cînd fetiţa a ridicat un braţ şi l-a atins pe băiat cu vîrful degetelor pe umăr, Sandu s-a smuls de la geam şi a luat-o la fugă înapoi, prin sala cazanelor. Am fugit şi noi, eu şi Luci, îngroziţi. […]
Pe la opt seara a apărut Mendebilul. Nu ne-a venit să credem cînd l-am văzut apropiindu-se de marginea şanţurilor […] Am lăsat baltă jocul şi, de acolo, de jos, îl priveam rînjind. El vru să ne spună ceva, dar Paul luă un bulgăre de pămînt şi, aruncînd înspre el, îl lovi destul de tare în picior. […]
Ne-am repezit după el. Mendebilul o luă la fugă spre Scara Unu, sub o ploaie de bulgări. […] De acolo nu avea cum să ne scape. Nu l-am descoperit de la început, dar pînă la urmă l-am zărit. […] Gemea şi răcnea scurt, din cînd în cînd, printre spasme care îi contorsionau corpul în poziţii imposibile. Ne-am speriat atît de tare, încît Luţă s-a dus la Scara Trei şi a sunat la uşa Mendebilului. Ascunşi în Scara Unu, am văzut-o pe femeia în roşu venind în fugă şi luîndu-l în braţe pe copilul chinuit de spasme. […] Aşa s-a cam terminat totul. Pe Mendebil l-a trimis maică-sa la bunici sau la vreun internat sau în altă parte, căci nu l-am mai văzut niciodată.”
Asta nu este totul! Însuși mărețul prozator spune despre propriul său text, într-o evocare a chinurilor sale creatoare:
“Povestea cu Mendebilul mi se pare absurdă. De unde naiba a apărut povestea asta? Aş vrea să recitesc textul, dar mărturisesc că mi-e frică. Are în el ceva nefast. Nu mă hotărăsc ce să fac cu textul ăsta. Nu vreau să-l arunc, dar nici nu vreau să mai dau de el. Să-l pun undeva bine…”.
A fost “pus undeva bine”, într-un manual după care niște copii cu suflete curate trebuie să învețe carte!
Update de Mos Nicolae 🙂
Mirel Curea, pe Facebook: “Deci, se poate! La Teo la scoala, de astazi, se face romana dupa un manual normal, fara cele 7 plagi si alte lacuste ale lui Cartarescu. Astfel, copiii invata “naratiunea” dupa textul “Moartea caprioarei”, o nuvela splendid-valorizanta a lui Emil Garleanu, ocazie cu care pot intelege nu doar naratiunea, ci si tema arhetipala a “sacrificiului matern”. Stiu, chestii demodate! Sigur, asta in detrimentul Mendebilului lui Cartarescu, de unde copiii puteau intelege plenar si superlativ valoarea patologica a abuzului pshic si traumei majore in formarea cocarjarii sufletesti la eternii candidatiabili Nobel. Multumesc frumos bunilor mei prieteni Maria, Mihaela,Victor, Razvan si celorlalti prieteni care m-au inteles si sprijinit!”
Citiţi şi
Cumpărăm cărți: Oportunitatea ideală pentru o tranzacție avantajoasă și simplă
Nimic în afară de ochii blânzi, prea timizi, nu-l deosebea de restul clasei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
