În virtual, fiecare este mai degrabă cine-ar vrea să fie decât cine e cu adevărat. Virtualul oferă acea ”perdea de fum” la adăpostul căreia un bărbat cu probleme se simte în siguranță pentru a crea o regie și un scenariu pe cât de atractive, pe atât de amăgitoare și periculoase pentru potențialele victime. Inteligență cu mult peste medie, cultură apropiată de erudiție, un șarm irezistibil, fascinant, un discurs eclatant, o versatilitate năucitoare, putere de seducție și convingere totală… Ei bine, ați zice că nu există așa ceva, dar amica mea a cunoscut pe internet această “minune” de bărbat.
La prima “vedere” tipul părea bărbatul ideal, picat din cer precum mana cerească. Arătos, educat, manierat, atent, sensibil și afectuos, tocmai ieșit dintr-o căsnicie urâtă, persecutat de o nevastă pe care o descria că fiind sursa tuturor relelor: oportunistă, schimbătoare, mincinoasă, arogantă, frivolă, rea de muscă etc. Era victima perfectă. Ca atare și firesc, femeii i-a plăcut genul asta de ”băiețel persecutat” și s-a gândit că i-a pus Dumnezeu mâna în cap.
A urmat întâlnirea. O surpriză și mai mare, și mai plăcută decât efectul avut pe internet. Tipul s-a declarat îndrăgostit lulea de amica mea încă din prima clipă. Ce să mai, ai fi spus că s-a produs acea minune pe care o vedem doar în filme sau în romane – întâlnirea cu Făt Frumos sau cu Bărbatul Vieții. Doar că, deși aparent totul minunat și perfect, suspect de bine aș putea spune, amica a sesizat la el anumite ciudățenii și neconcordanțe între ceea ce spunea și comportamentul lui. Ea este o tipă deșteaptă și capabilă să discearnă, având destulă experiență ca femeie.
Dincolo de efuziunile maxime de tandrețe, amabilitate, curtoazie, tipul era obsedat în permanență de ”fosta” nevastă. Preocupare de fond era legată de acea femeie și de propria lui persoană în raport cu ea. În plus, întregul lui comportament, aparent excentric și original, împănat cu tot felul de mânii (obsedat de fotografie, centrat doar pe ceea ce lui îi făcea plăcere, complet separat de nevoile și interesele celuilalt, cu inhibiții sexuale evidente, într-un contrast șocant cu gesturile aproape sufocante de atenție și tandrețe), cu o atitudine de genul autist, cu o foame continuă de a primi atenție la modul univoc și de a i se întreține revolta și ”resentimentul” la adresa nevestei (nu era divorțat de nevastă, era doar ”părăsit” de ea, abandonat pentru un altul… cel puțin așa susținea el), cu o timiditate excesivă, exasperantă, care în anumite momente se transformă brusc în așa zise ”efuziuni pasionale” de genul mușcat și strâns până la a lasă urme, un râs hohotit la aproape fiecare frază sau ca un răspuns la orice (genul caruia îi spui ”a murit maică-ta” iar el se pune pe râs).
Când mi-a povestit despre aceste ciudățentii, i-am prezis cam care va fi traseul cu el și i-am spus că dubioșenia asta a lui își va arăta extrem de repede fața. Am sfătuit-o să fie foarte atentă și precaută, mai ales în întâlnirile lor intime. Genul ăsta de om dă un grad de dependența emoțională foarte mare și este cu atât mai periculos cu cât te lași fermecată de el, deși ceva din tine urlă cu toată puterea ”fugiiiiiii!! și fă-o acum, până nu este prea târziu!!”.
Pentru că cel mai mare pericol într-o astfel de situație este transferul obsesiei de la cea care a generat comportamentul patologic asupra persoanei cu care aceasta se aseamănă cel mai mult și asta nu înseamnă nimic altceva decât reîntoarcerea lui la ”călău”. Iar ”ura și scârba” față de nevasta nemernică avea să se reverse asupra noii cuceriri. Dacă ai ghinionul să ”îi placi” și să regăsească în tine elementele care declanșează excitarea mentală ce îi întreține boala, devii o victimă sigură.
Ea, amica, îmi spunea că totuși speră ca el să nu fie așa cum se simte dincolo de ceea ce pe ea o fermecase. Dar, în final și din fericire, eu am avut dreptate. Și spun din fericire pentru că, oricât de dezamăgită și șocată a fost când individul a dispărut la propriu fără să spună nici măcar la revedere, după a doua întâlnire și, chipurile și acea parte sexuală tergiversată de el aproape trei săptămâni cât a durat întrega poveste, amica mea a trecut și a depășit un mare pericol care ar fi costat-o, Doamne ferește!, cu mult mai mult decât o dezamăgire și un gust amar. La câteva săptămâni după ce el a dispărut fără o vorbă, amica a văzut-o pe nevastă-sa conducându-i mașina. M-a sunat șocată și mi-a zis ”ai avut perfectă dreptate… nebunul s-a întors la ”țăranca și scârba” lui…”.
Aparent, la prima vedere, ar fi un caz ”comun” de individ care minte și truchează doar pentru a-și obloji o rană produsă de o relație nepotrivită sau nefericită, căutând în altă parte, în alte femei, alinarea și vindecarea. În realitate, este vorba de o tipologie de bărbat/femeie care este, pe cât de periculoasă, pe atât de des întâlnită și răspândită în lumea în care trăim.
Ah, și să nu uit, este extrem de imporant de precizat: individul povestea cu foarte multă lejeritate și amuzament cum și-a bătut nevasta, cum a ajuns pe la urgență cu tendoanele tăiate în urmă unui acces de nervi când, interogând-o o noapte întreagă pe infidelă despre aventurile pe care le avea, ea a refuzat cu încăpățânare să îi răspundă. Despre aceste ”crize marital-amoroase” prin care trecea de nouă ani de zile în mod constant, părăsit fiind la intervale mai mari sau mai mici de către ”nenorocită”, intervale în care el agăța femei, așa, de consolare și pentru că vrea să o termine definitiv cu nemernica ce i-a mâncat zilele și pe care… atenție!! ar călca-o cu tramvaiul!!… Despre cum se culcă el o singură dată cu o femeie ca, mai apoi, să dispară ca și cum n-a întâlnit-o niciodată și, multe alte chestii aiuritoare care pentru orice om normal la cap sunt de sanatoriul Mărcuța.
Deci, atenție mare! Pentru că în fiecare dintre noi există semne și impulsuri care pot fi regăsite în orice tratat de psihiatrie, diferență dintre patologie și normalitate este foarte subțire, iar aparențele pot înșela fatal… Ceea ce face ca un individ să se poate numi, din perspectivă medicală,”sănătos mental clinic”, reprezintă acel control, acea conștiință și conștientizare a ceea ce ne trece prin minte și este ok sau nu, a ceea ce facem în raport cu semenii noștri și este bine sau rău, a ceea ce reprezintă limita dintre viață și moarte, dintre a iubi sau a distruge.
Așa cum spunea un bun prieten de-al meu, un strălucit psihiatru, ”Cine poate defini cu adevărat nebunia?! Trebuie ca mai întâi să ai un strop din ea cât să poți cu adevărat să delimitezi granița aceea foarte subțire dintre nebun și sănătos mental… Altfel, nu îți vei putea niciodată trata corect și eficient pacienții… În plus, dacă citești un tratat de psihiatrie, când îl vei termina de studiat, vei ajunge la concluzia că ești complet diliu sau că habar nu ai ce înseamnă cu adevăra sănătos sau nebun…”
Comentariu la articolul Cum recunoști un psihopat.
Citiți și răspunsul la acest articol: Femeile cinstite umblă pe internet deghizate în … mvaaai!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
