Dacă diverşi teoreticieni ar spune că gândirea magică este specifică societăţilor arhaice, apropiate pământului şi naturii, realitatea pare să demonstreze că într-o lume avansată tehnologic, cum ne place să credem că este cea contemporană, superstiţiile sunt la fel de răspândite ca oricând. Nici cei 50 de ani de materialism dialectic nu au curăţat imaginarul estic de superstiţii, nici agresivitatea mesajelor societăţii de consum nu a reuşit să ucidă fenomenul. Nici nu ar avea cum, atâta vreme cât originea psihologică a superstiţiei stă în dorinţa individului de a controla incontrolabilul, spune autorul cărţii „Psihologia superstiţiei”, Stuart A. Vyse, profesor la catedra de psihologie a Colegiului Connecticut.
Când loveşte mingea de baseball, ne-am putea imagina că unul ca Wade Boggs, de la New York Yankees, calculează în minte diverse traiectorii, viteza vântului şi alte variabile care ar garanta reuşita. Nici vorbă! Wade, candidat deja la Hall Of Fame, crede cu tărie că mingea îşi va găsi singură traiectoria dacă înainte de meci el însuşi se răsfaţă cu carne de pui. Exersându-şi superstiţia, Wade Boggs a ajuns chiar să fie un bucătar priceput şi, de curând, a publicat chiar şi o carte de bucate cu propriile reţete “norocoase”.
O carte apărută luna aceasta la Editura Trei, care abordează fenomenul dintr-o perspectivă strict psihologică, ar putea aduce câteva explicaţii. Perspectiva ridică, desigur, şi obiecţii, printre care aceea că niciun adevăr psihologic simplu nu poate explica diferite practici precum numerologia, apelul la vrăjitoare sau folosirea talismanelor. În plus, de foarte multe ori, fenomenele din laboratorul de psihologie sunt foarte îndepărtate de complexitatea necontrolată a lumii exterioare, iar în cazul superstiţiei, prăpastia pare deosebit de mare.
Psihologia modernă crede, însă, că ar putea diseca mecanismele multora dintre cele mai răspândite superstiţii. Premisele acestei cercetări sunt simple: de ce e atât de răspândit comportamentul superstiţios? Cum se constituie şi se întreţine acest comportament? Există o personalitate prin definiţie superstiţioasă sau mai sensibilă la acest tip de gândire? Superstiţiile nu sunt anormale, spune autorul. Ele sunt, de fapt, un rezultat paradoxal, în mare măsură previzibil, al proceselor ce controlează învăţarea şi cogniţia umană. Concepţiile magice sunt atât de frecvente şi atât de larg răspândite, încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu ne confruntăm cu o formă de gândire permanentă şi universală care, fiind o funcţie a unei anumite situări a minţii în faţa lucrurilor, trebuie să apară de fiecare dată când există această situare, spunea un mare cercetător al lumilor arhaice, Claude Levi-Strauss.
Cercetările asupra controlului şi asupra beneficiilor pe care le oferă acesta conduc la două concluzii importante privind superstiţiile bazate pe iluzia controlului. În primul rând, dorinţa de control este o motivaţie importantă a comportamentului superstiţios. Superstiţiile oferă un sentiment al controlului asupra incontrolabilului. În al doilea rând, cercetările lui Shelley Taylor, de pildă, sugerează că, atunci când superstiţiile sunt exercitate în contextul stresului sau al ameninţării, controlul iluzoriu ce rezultă poate avea valoare psihologică. La fel ca sportivul Wade Bloggs, trăim într-o lume a nesiguranţelor. Unii se simt inspiraţi şi doresc să împingă lucrurile şi mai departe, riscând la jocurile de noroc (deşi şi acolo există o dorinţă de control manifestată în nenumărate superstiţii), pe alţii asta îi macină şi îi schilodeşte.
Incapacitatea de adaptare la imprevizibil este cauza multora dintre tulburările psihice, printre care şi depresiile. Superstiţiile, această formă iraţională de comportament popular, ar putea fi unul dintre principalele puncte de sprijin în acest ocean de imprevizibil.
Citiţi şi
25 de curiozități din psihologie care implicit sunt un răspuns la multe din întrebările personale
Obiceiuri, tradiții și superstiții de Sfântul Vasile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
