Prostului să nu i te plângi vreodată. Lasă-ți nespuse vorbele și neplânse lacrimile, în fața prostului.
Prostul abia așteaptă să te scoată în prăjină. Prostul-răutăcios are nas de rechin și colți de hienă. Va veni instinctiv la sânge și își va băga colții. Nu că i-ar ține de foame, doar așa, de sánchi.
Prostului îi place să râdă. Îl auzi cum grohăie de departe. Nu contează de ce, important e să râdă. El ascultă ce spun alții, apoi e mereu Gică-contra.
Din proprie inițiativă, prostul nu are nimic de spus. Coatele lui se reazemă mereu pe bunătatea cuiva. Prostul nu face umbră pământului degeaba, el are un scop: să te sape.
Prostul nu obosește niciodată.
Prostul autentic va spune despre tine vrute și nevrute, asta în timp ce se scobește în nas și își bagă mucul în gură.
Prostia nu e o boală, este o stare de fapt. Nu încerca să dregi busuiocul cu prostul. Las-o așa cum a picat, dă-te ușurel înapoi, ocolește cât poți și dispari.
Ferească Sfântul de combinația prost-nesimțit. Ăsta va căuta nod în papură oricum. Nu contează ce argumente ai, el te combate neobosit. Instinctul îți va spune când e pe aproape. Ascultă-ți instinctul și fugi ca dracul de tămâie.
Prostul-fudul merge țanțoș pe stradă, nimeni nu mai este ca el, deși are mînecile cămășii mult mai lungi decît cele de la sacou.
Pentru o viață tihnită, recomand cu căldură evitarea pe cale diplomatică a proștilor.
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Toți acești proști plini de sine
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
