Ce au în comun EschilGauguinKandinskyKafka și o parte din cabinetul LudovicOrban?
Pe scurt și pe rând.
În timpul vieții, Eschil a primit mai multe like-uri pentru vitejia de care a dat dovadă în bătăliile de la Marathon și Salamina împotriva perșilor decât pentru actele de vitejie din teatru, sinonim pentru tragedia greacă – peste 60 de piese din care s-au păstrat, cred, vreo șase.
Paul Gauguin, cel care spunea că arta, dacă nu e revoluție, e plagiat, a fost agent de bursă până pe la 34 de ani.
Wassily Wassilyevich Kandinsky a studiat dreptul și economia la universitatea din Moscova. I s-a oferit chiar și o catedră de Drept Roman. Pe la 30 de ani s-a pornit spre Munchen în căutarea artei abstracte și a teoriei artei.
Swinging, Kandinski
Franz Kafka a lucrat în asigurări, unde a făcut de toate, de la calculul daunelor pentru persoanele vătămate în accidente de muncă la raportări și compensații premium. La un moment dat, a luat-o chiar pe calea antreprenoriatului ca asociat într-o fabrică de azbest.
Așa că noi, oamenii obișnuiți, nu ne mirăm când vedem schimbări bruște de CV, viața demonstrează că se poate. Și nu, nu suntem sceptici când vedem CV-ul Ministrului Culturii (&Patrimoniului) fără nicio legătură cu încercările și așteptările acestui minister, nici nu ni se strânge stomacul când vedem că Ministrul Energiei nu știe nimic despre directivele europene cu privire la piața de energie și îi alunecă freudian cuvinte simple precum căpușare ori independență. Și, în general, nu ne mai mirăm, pentru că, după cum vedem, istoria lumii e plină de povești de scucces fără neapărată legătură cu isprăvile din prima tinerețe.
Între timp, am devenit mai alternativi, mai deschiși la diversitate și miratul a devenit un semn de neadecvare, o impolitețe, o slăbiciune, o incorectitudine politică.
Totuși un pic de nemirare înainte de weekend: dintre toți miniștrii propuși, mințile luminate din comisiile de audiere l-au respins doar pe domnul Cîțu, care are un CV coerent cu nevoile asurzitoare ale Ministerului de Finanțe.
P.S. Concluzia celor care au urmărit audierile din comisiile parlamentare a fost monocromă: prostia e sprințară, zgomotoasă și neobosită. Atât.
Guest post by Manuela Plăpcianu
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Țara în care nu te poți compromite
Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi și trăiesc la maximum”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
