“Conform indicațiilor <<prețioase>> și ordinelor care mai de care mai aberante și mai inutile ale autorităților legate de noul an școlar, profesorul nu mai are dreptul la pauză, nu mai are voie să între în cancelarie, nu mai are acces la catalog decât o dată pe zi ca să treacă rapid notele din ziua respectivă. Principala menire a acestei nenorocite de meserii este de a fi un fel de gardă de corp a elevilor. Profesorul nu mai poate părăsi clasa pe timpul pauzei, decât ca să fugă la altă sală când se sună de intrare. Dacă are, să zicem, trei ore consecutiv la aceeași clasa, rămâne țintuit locului acolo, ca să-i păzească pe elevi, să-i dezinfecteze, să le potrivească măștile, să-i ducă la toaletă, să-i… aici mă opresc fiindcă “misia” nobilă pe care o va avea chiar și acolo o să apară probabil în următorul ordin de ministru. Sau ghid.
Asta înseamnă ore în șir în care amărâtul de funcționar al catedrei nu se mai poate dezlipi de elevi nici ca să respire undeva măcar câteva clipe un pic de oxigen. Vorbește cel puțin 6-7 ore pe zi cu masca pe față, care mască îi rămâne lipită de mutră și în timpul pauzelor, când trece brusc la munca de pedagog, meserie dispărută în negura vremurilor la noi, dar atât de utilă și de apreciată peste tot în lumea asta, unde profesorii au asistenți antrenați special pentru astfel de situații și pentru tot ce nu ține de predare efectiv. Treaba profesorului în țările unde îndeletnicirea asta încă nu a fost călcată în picioare cu bocanci plini de noroi este exclusiv predarea și examinarea. Tocmai în vederea asigurării calității cunoștințelor pe care le transmite. În fine. Aia e o altă lume, prin urmare nu are rost să comparăm.
Așadar, în ritmul ăsta aiuritor și dement, plăsmuit de minți zglobii care nu au nici ce mai vagă legătură cu educația, profesorii vor cădea unul după altul la datorie. Dacă, printr-o minune, nu de covid, atunci de epuizare. Sau sufocare. Ei, și? Părinții vor fi mulțumiți fiindcă dulăii de pază și protecție vor fi la post. Non-stop.
Sigur că nu i-a dat prin cap niciunui băgator de seamă, pardon, consilier/secretar de stat etc, etc din minister (sau poate că, dimpotrivă, tocmai asta a fost ideea) că, după acest zilnic sacrificiu inutil al profesorului, elevii sunt oricum liberi apoi să facă tot ce poftesc, să iasă grupuri-grupuri, braț la braț din școală, să se ducă la localuri, mall uri etc și a două zi mulți dintre ei să vină la școală cu virusul la purtător. Ei, și? Profesorul e acolo, de pază. Fără întrerupere, cel puțin 7 ore. Întru liniștirea nației. Care va răsufla ușurată că tânăra generație va socializa în sfârșit. În siguranță. Fiindcă laitmotivul acestei grabe cu care se aplică un scenariu încă atât de periculos în situația în care ne aflăm a fost și este socializarea tinerimii române. Care însă va începe cu adevărat la ieșirea din incinta școlilor, ceea ce face absolut inutile aceste măsuri tâmpite. De fapt, guvernanții știu bine că numărul cazurilor va crește pe bandă rulantă. Dar, deh, suntem în campanie electorală. Și profesorului i s-a atribuit cu multă generozitate, grijă și considerațiune rolul de țap ispășitor.
Este pentru prima dată când regret CU ADEVĂRAT că m-am încăpățânat să rămân în profesia asta degradată total. Batjocorită și umilită de atâta amar de vreme. Dragi colegi de breaslă, așa cum spunea un mare clasic în viață, “suntem pe cont propriu; scapă cine poate”. Fiindcă noi nu am fost niciodată în stare să ne revoltăm cu adevărat. Prin urmare nu vom fi nici măcar de data asta.”
Citiți și articolul Ioanei Bâldea Constantinescu. E bine scris, documentat, foarte util dacă ai vreo legătură cu un copil de școală în această toamnă a anului 2020.
Citiţi şi
Nimic în afară de ochii blânzi, prea timizi, nu-l deosebea de restul clasei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
