ToÈ›i am fost supuÈ™i la un moment dat abuzului de funcÈ›ie de către un director sau inspector care voia să-È™i arate muÈ™chii în faÈ›a celor slabi È™i fără apărare. Abuzul de acest gen se face prin “punerea la colÈ›” a cadrului didactic care nu stă sluj, care refuză asocierea la turma făcătoare de temenele, a profesorului care “a greÈ™it” la un moment dat în faÈ›a Măriei Sale.
Din păcate, există și astfel de superiori care abia așteaptă să te prindă la cotitură și să-ți arate cine este șeful și ce obligații ai față de el. Un lider de școală trebuie să își apropie toți colegii, să-i îndrume și să le fie alături atunci când au nevoie de ajutor cu un sfat, cu o vorbă bună. Unii au uitat că ne sunt colegi și că titlul de director nu le dă dreptul de a ne înjosi și de a ne pândi ca în junglă. Inspectorii ar trebui înștiințați când apar aceste situații și ar trebui să nu îi mai susțină pe directorii care exercită abuzuri asupra colegilor lor. Dar multora dintre victime le este teamă să semnaleze astfel de cazuri și aleg să suporte până la capăt umilința.
Bullying-ul la care sunt supusi colegii noștri, ăia mici și insignifianți pentru cei care se cred dumnezei în funcțiile pe care le ocupă, trebuie să înceteze! Amenințările mai mult sau mai puțin voalate, jignirile, hărțuirea, țipetele, fabricarea de probe false, precum și sancționarea fără respectarea tuturor pașilor legali trebuie să dispară din orice instituție de învățământ. Profesorii trebuie să vină cu încredere și de drag la școală, nu cu frica pe care cineva are grijă să le-o alimenteze în fiecare zi.
Cum o fi să te trezești dimineața pentru a pleca la școală și să vomiți din cauza bullying-ului la care ești supus de șeful tău? Eu nu știu cum e, sunt norocoasă. Însă alții trec prin depresii, plâng zilnic, uită să mai zâmbească, sunt cufundați în tristețe și teamă. Frustrarea că nu poți să oprești ceea ce ți se întâmplă te mănâncă pe interior puțin câte puțin. E ca o moarte lentă și dureroasă. Tu ești un nimeni, el este un zeu atotputernic care îți demonstrează puterea de care dispune prin funcția sa. Tu muncești și aduci prestigiu școlii, iar lui nu îi pasă. Îi pasă doar să te vadă îngenuncheat, pupându-i poala hainei și implorând încetarea supliciului. Dreptul tău la părere nu există în viziunea zeului. Există doar el și părerea lui sfântă. Tu ești doar subalternul bun de muncă și atât, ciuca bătăii și batjocura lui. El este bine înfipt în scaun și nu se oprește până nu îți demonstrează că, fără umilință în fața lui, nu vei mai avea zile bune. El este directorul căruia nu-i pasă de oamenii lui. Uită de colegialitate, respect reciproc și de rolul pentru care se află acolo, acela de a îndruma și ajuta.
Funcția nu este pe veci, dar omenia de care ai dat sau nu dovadă când erai sus rămâne adânc întipărită în memoria colectivă a celor mici, așa cum îi vezi tu acum.
Acest articol nu lovește în cineva anume, nu am a reproşa personal ceva, cuiva. Nu acum. Este doar un semnal de alarmă despre fenomenul bullying-ului, care s-a întins nu numai asupra elevilor, așa cum se crede, ci și asupra cadrelor didactice din multe școli. Acestea sunt victimele tăcute, care ajung să plece din unități pentru a scăpa de supliciul la care sunt supuse sau care mor din cauza tensiunii și răutății. Nu victima trebuie să plece, ci abuzatorul. Nu trebuie să mai moară nimeni din cauza abuzului de funcție. Nu mai vrem victime. Vrem liniște.
#antibullying
Citiţi de la aceeaşi autoare Să vă fie ruşine pentru modul în care aţi acoperit rahatul!
Guest post by Mara Luana Rauca, profesor învățământ primar București
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
